ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Învierea și cercetașii

Hristos a înviat!

Cel Care a chemat înger din cer să dea la o parte piatra de la ușa mormântului, mâine intră prin ușile încuiate în camera unde stăteau ucenicii Săi închiși. Așa lucrează Hristos, de cele mai multe ori paradoxal, contrar logicii omenești elementare. Face lucruri neașteptate, scandaloase pentru logica contemporană, pentru stereotipiile mintale și prejudecățile adânc înfipte în psihii ofilite de rutină.

Acolo, între ucenici, de data aceasta este și Toma, care lipsise de la prima arătare a lui Hristos de după înviere. Toma, cel care spusese că până nu va atinge rănile lui Hristos nu va crede în Înviere. Toma pe care mulți atei, agnostici sau simpli comedianți și l-au ales drept președinte și suveran. Toma pe care Evanghelia îl mai numește și Geamănul, iar ceilalți, Necredinciosul. Dar titulatura de „Necredinciosul” atribuită exclusiv lui Toma este nedreaptă pentru că la început toți ucenicii nu au crezut în Înviere, nu numai Toma. Toți s-au îndoit. Dacă Toma a cerut să pipăie, Petru și Ioan au cerut să vadă. De aceea ei doi când au auzit de la femeile mironosițe că au văzut pe Domnul, nu au crezut în mărturisirea lor ci s-au dus la mormânt să vadă.  Deci și la ei, necredință și îndoială, la fel ca la Toma. Singura diferență e că Toma spune că el nici în vedere nu are încredere, de aceea cere să atingă, să pipăie, să pună mâna. La fel, Luca și Cleopa, cei doi ucenici lângă care apare Hristos pe drumul spre Emaus, spun: „Ne-au mai și spăimântat niște femei de-ale noastre care întoarse de la mormânt spun că au văzut arătare de înger.” Iată, ucenicii nu mai credeau nici măcar în arătarea de înger, lucru care era ceva obișnuit în istoria poporului evreu.

Ce ne arată nouă, celor de azi, toată acea îndoială și necredință a ucenicilor de la început? Ne arată adevărul! În primul rând ne arată cât de serioasă, totală și de adevărată a fost răstignirea de pe cruce. Actul răstignirii a fost atât de serios, de autentic și total încât până și ucenicii erau convinși că Răstignitul nu va învia. Răstignirea era în ochii lor, definitivă. Se înfipsese în mintea lor, logica umană care spunea că Învierea acelui trup răstignit pe cruce, sângerând, găurit și terfelit era cu totul imposibilă.  Așadar din necredința în înviere a  ucenicilor de la început ca urmare a vederii săvârșirii lui Hristos pe lemnul crucii, vedem adevărul întrupării totale a Fiului lui Dumnezeu în trup de om. „Iată omul!”, strigase Pilat, iar noi, credincioșii de azi, răspundem: „Iată Dumnezeul-Om!” Trebuie vorbit și despre autenticitatea jertfei de cruce pentru că am văzut cum de-a lungul anilor au apărut fel de fel de teorii, care mai de care mai năstrușnice cu privire la moartea lui Hristos. Dacă au văzut că, până la urmă, nu pot combate sau contrazice faptul că Hristos s-a arătat de multe ori după Înviere, au zis unii că Hristos și-a falsificat moartea, că a fost un trucaj. Că amestecul de oțet, vin și fiere pe care un soldat roman i l-a întins lui Hristos era de fapt un fel de poțiune magică, care să-l facă să reziste până la momentul când au venit Iosif și Nicodim să-l dea jos de pe cruce și să-l resusciteze. Că giulgiurile și mirurile pregătite de femeile mironosițe, la fel, erau destinate nu unui trup mort ci unui trup care avea nevoie de recuperare/refacere. Dacă asculți toate teoriile care s-au emanat cu privire la moartea lui Hristos ai impresia că SMURDUL și Secția de Anestezie și Terapie Intensivă au fost inventate pe dealul Golgotei.

În al doilea rând, din toată îndoiala ucenicilor de la început vedem adevărul celor scrise în cele 4 Evanghelii. Vedem clar că cei 4 evangheliști nu sunt niște fabricanți de biografii ci sunt martori cinstiți și onești ai lucrurilor pe care le-au scris și mărturisit. De aceea, cinstiți fiind, nu se menajează, nu trec cu vederea momentul lor de îndoială, de necredință, ci spun totul, exact așa cum s-a întâmplat. Și ucenicii nu se opresc doar la simpla relatare a celor întâmplate, ci lucrarea pe care o încep imediat după ce îl văd pe Domnul înviat este peste măsura neîncrederii lor de la început. Pe cât de mare le-a fost necredința în înviere cu atât mai mare le-a fost credința și râvna de a-L mărturisi și propovădui pe Iisus Hristos cel Răstignit și Înviat.

Acolo, în mijlocul ucenicilor, unde de data aceasta era și Toma, ce vedem că face Hristos? Contrar logicii celor care spun că în Biblie scrie: „Crede și nu cerceta!” pentru că Dumnezeu are ceva de ascuns, Hristos îl invită pe Toma la cercetare. „Adu-ți degetul tău încoace; și vezi mâinile Mele; și adu-ți mâna ta și pune-o în coasta Mea.” Și dacă tot cer unii cercetare, vă rog, vă fim atenți și la detalii. Iată, Hristos înviat din morți, poartă pe trup rănile suferite la răstignirea pe cruce, iar acestea sunt cât se poate de autentice. Semnul din coasta Sa, nu e o simplă cicatrice, ci e rană serioasă ca urmare a unei străpungeri făcute cu o suliță romană, în care palma lui Toma intră cu totul.

Dacă cei care și l-au ales drept președinte și suveran pe Toma ar fi cinstiți, nu s-ar opri la condițiile cerute de Toma pentru a crede, ci ar merge cu povestea lui până la capăt. Căci Toma, imediat după ce a pipăit rănile lui Hristos a mărturisit: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Așadar, necredinciosule, dacă nu crezi în mărturisirea Bisericii despre Învierea lui Hristos, atunci crede în ceea ce a mărturisit cel pe care tu ți l-ai ales drept reper și exemplu. Sau ești doar un comediant căruia îi place de Toma doar până la un punct?

La sfârșitul cercetării efectuate de Toma, încheiate cu cel mai scurt raport sau proces verbal din istoria omenirii: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”, Hristos cel care nu are nimic de ascuns încât până și rănile le poartă la vedere, ni se adresează nouă, celor de azi: „Fericiți cei care nu au văzut dar au crezut!”

Iar la sfârșitul veacurilor, când Hristos se va arata întru slavă, și tot așa, cu semnul rănilor pe trup, cei care de-a lungul timpul au contestat sau  contestă sau au  luat în râs Învierea, vor avea parte de o înspăimântătoare înviere. Nu că în înviere ar fi ceva înfricoșător, dar cum să nu te înspăimânte când vezi că ți se întâmplă un lucru în care nu ai crezut și de care ai făcut mișto toată viața?

În mărturisirea „Hristos a înviat!” e toată lumina, toată bucuria, toată pacea, toată nădejdea, toată credința, toată puterea, toată dragostea. Mai ales dragostea….

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media