ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Etica – la ce bun?

 

Săptămâna trecută a murit unul dintre eticienii cei mai mari pe care îi mai aveam: domnul profesor Valentin Mureșan. Ieri ar fi împlinit 69 de ani. Domnia sa mi-a fost profesor la Facultatea de Filosofie din București. A predat etică aplicată și morală timp de mai multe decenii. Conducea Centrul de Cercetări în Etică Aplicată, a publicat în acest domeniu foarte mult, a întreținut relații foarte strânse cu mari eticieni ai lumii, cu marile universități… Dintre cărțile sale amintim: Comentariu la Etica Nicomahică, Un filosof rătăcit în agora, Forma dreptății în Republica lui Platon, Valorile și criteriile eficienței, Axiologie și moralitate etc. Domnul Valentin Mureșan a făcut imense eforturi pentru a introduce etica și morala în toate acțiunile sociale și politice prezente în instituțiile din țară. Adică s-a luptat efectiv cu mentalul uman confiscat de cea mai puțin etică dimensiune a sa – anume cea care „controlează” instinctul și simțul economiei – având convingerea că într-o zi etica va reveni în centrul preocupărilor umane. Sper ca odată cu plecarea acestui mare om de cultură să nu se fi stins și ultima lumină a simțului etic din român!

Dar de ce este etica atât de importantă pentru ființa umană? Când spui „etică” sau „morală”, oamenii au un fel de lehamite; se așteaptă să li „se facă morală”, adică să li se spună vorbe care sunt considerate a fi „goale”, căci nu pot fi deloc puse în practică. Etica pare a fi astăzi domeniul cel mai golit de conținut. Nu ține nici măcar de o istorie a comportamentului uman. Este chiar mai inutilă decât poezia! Este dispărută definitiv. Dacă a mai rămas ceva din etică, atunci este un fel de deontologie (domeniu subsumat moralei), adică un set de reguli de respectat, dar nu chiar atât de obligatorii, căci nu există sancțiuni care să condamne nerespectarea lor eventuală. Ai o meserie? Atunci cineva va lipi pe o ușă un set de reguli – căci așa spune norma – iar acestea se numesc reguli deontologice. Ar fi indicat să le respecți. Dar, dacă uiți de ele, atunci nu e niciun bai, căci ții cont de fapt de propriile norme care servesc propriul interes care mereu se va justifica! De ce stau așa lucrurile? Cum de am ajuns atât de non-etici și imorali, dar atât de atașați formal de tot felul de deontologii? Cum de am trecut de la o conduită care ne ghida viața după o valoare ideală la o conduită care ne ghidează superficial prin a ne face sensibili la ideea de datorie?

Ar exista mai multe răspunsuri posibile pentru acest lucru. Am selectat unul singur, cel pe care îl consider cel mai logic, în subiectivitatea mea… Datoria vine întotdeauna ca ceva impus din afară. Simțul datoriei este extrem de legat de o activitate concretă. Am datoria de a munci opt ore pe zi, am datoria de a fi corect cu angajații etc. Dacă am simțul datoriei, atunci încerc să mă țin de ea, dar strângând din dinți. Afectele îmi sunt amorțite, „sentimentul” datoriei este un pseudo-sentiment de fapt. Este mai mult o rațiune a datoriei. Motivațiile pentru a mă păstra moral în raport cu datoria îndeplinită sunt de ordin rațional. Asta o spune Kant, care este și părintele acestei concepții. Dar pentru a adera la o valoare ideală, nepusă într-o situație concretă decât de subiect, este cu mult mai apropiată de afecte. Ca să pot fi curajos, ca să îmi conduc viața după ideea de iubire a aproapelui am nevoie totuși de o implicare cu întreaga ființă, nu numai rațional. Nu trebuie să iubesc din datorie. Iubirea și ideea înaltă a sa trebuie să o aduc eu pe pământ. Ideea etică ține așadar de o individualitate care lucrează asupra acestei idei. Ideea deontologică se impune oarecum din afară – căci pleacă de cele mai multe ori de la situații concrete sau cadre bine stabilite. „Iubește și fă ce vrei” este complet diferit de „la locul de muncă trebuie să ai o atitudine civilizată”! Așadar, cine să mai aibă timp de a gândi și simți creativ pentru a iubi? Cine în zilele noastre depune un efort pentru a construi o iubire? Este mult mai simplu să o transformi în ceva mai concret, cum ar fi amabilitatea. Ce, a fi amabil și plăcut, rezervat, cumpătat în ceea ce spui și faci nu este tot o formă de iubire? Și e cu mult mai concretă decât ideea asta atât de abstractă….

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media