WORK IN PROGRESS
Eu am curaj doar când mă enervez!
Şi pentru că-ţi trebuie curaj, nu glumă, să-ţi smulgi masca,
de exemplu, asta… cu steaua singurătăţii,
eu mi-am mai pus una, dar una cu dichis, care să arate cât de cât ceea ce ascunde prima.
Cum ar veni,
pentru a putea fi eu,
am convenit mai întâi că sunt altul…
cam aşa cum, pentru a spune nu, aş spune de două ori da
sau aşa cum, pentru a putea fi, m-aş răsuci din tot ceea ce nu poate fi.
Păi da, că îţi trebuie curaj să îţi smulgi masca
şi să vezi că, sub ea, nu se află decât un lung şir de conjunctive,
cam ca alea pe care le-a folosit Dumnezeu când a făcut lumea
şi care,
orice s-ar zice,
sunt şi ele tot un soi de blesteme…
Că asta e tot ce mi-a mai rămas.
REWIND
M-am risipit
pe linia subțire dintre mine și voi.
Sunt ca un fel de cruce,
îmi țin brațele larg întinse
și, ca să nu-mi pierd urma,
mai fac un pas.
În urmă, ca o noapte răsar.
Eu, amurgul.
PRIN VALEA UMBREI MORŢII
În linii mari, aşa vor arăta lucrurile:
eu, foarte tânăr, mă voi uita la mine, foarte bătrân;
între noi, doar o vale,
poate cu meri sălbatici,
eventual, înfloriţi,
un fel de cer
îndoit,
prăbuşit
şi o singură, mare întrebare.
În linii mari, da, aşa vor sta lucrurile.