TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Din jurnalul de profesor înainte de pensionare (2)

Și se apropia, după 41 de ani, în plină pandemie și sub apăsarea învățământului online, chiar ea, pensia…

Într-o altă oră de filosofie, le-am povestit elevilor mei despre un personaj care căuta îngerul și care întreba: ce gene de nemernic trebuie să moștenești, pentru ca, după ce ți-ai atins scopul, să-ți întorci fața de la tot ceea ce ai promis? Și, vorba lui Epicur, dacă vrei să faci bogat pe cineva, nu-i spori averea, ci ia-i din dorințe. (Notă – Mă gândisem, desigur, la toți oamenii politici din țara mea, ajunși la putere. Chiar și la cei de azi, aș adăuga, dar textul meu era din plină eră pesedistă, dăncilistă, drăgănistă, iordăchistă etc. Nu că bărnisto-orbaniștii cioloșiști de acum ar fi altfel!) Dar asta nu le-am mai spus elevilor mei!

Într-o altă zi, i-am rugat pe elevii mei, să citească un roman, O fată din bucăți, de Kathleer Glasgow. E povestea unei fete ciudate, adică o poveste despre ce înseamnă să fii fată într-o lume ciudată, care te sfâșie în bucăți. I-am mai rugat să caute un răspuns la întrebarea: se pot pune cap la cap toate bucățile vieții noastre? Și le-am mai spus să caute și altceva în povestea despre un fel de drum pentru a supraviețui în propria piele, adică un înțeles al ideii de durere și de vindecare. Cu câțiva ani în urmă, mi-a apărut un roman, Rumegând între antilope, pe care știu că l-au citit foarte mulți dintre elevii mei. Eroul meu avea, ca și fata din bucăți de mai sus, tot aproape 18 ani, semăna cu unii dintre cei pe care-i vedeam, în băncile parcă prea mici pentru umerii lor aplecați, cu ochii mereu scormonitori prin telefoanele care le dau un sentiment sigur de înstrăinare matinală. Scriam în cartea mea: Pentru Seby Sebycek, cum se botezase el pe contul de facebook, se apropie o dimineață nouă, mohorâtă și spălăcită, ca și obrajii lui atacați de o acnee violentă. Brațele și picioarele subțiri i se mișcă molatec, prin așternutul încrețit, se întinde, cască și se scutură prelung, așteptând să-i cadă vietățile cu mustăți cleioase, din părul nespălat de două săptămâni. E lipsit de hotărâre, iar mintea neclară nu lucrează de loc. Se gândește la multe lucruri și toate i se învălmășesc în cap. Fața lui seamănă cu o bucată de turtă necoaptă. Dar asta nu le-am mai spus elevilor mei!

Și totuși, ceva le-am mai spus, într-o zi de februarie, cu virusul ucigaș în apropiere… Cineva a vorbit într-un timp foarte vechi despre omul interior și omul exterior, adică sufletul și facultățile orientate spre cunoașterea ideilor eterne și, celălalt, omul cărnii și trupul alterat, care vine din simțuri și oase. Pentru ei s-ar mai putea, ca la capăt de drum, să ne gândim că numai trei lucruri se află în noi înșine. Pentru că noi suntem, noi cunoaștem și noi vrem… Noi suntem ființele care cunosc și vor, noi cunoaștem că suntem și că vrem și tot noi vrem să fim și să cunoaștem. Doar viața e unică, un suflet unic și o esență unică. Pur și simplu, tinerii din fața mea se uitau, se uită, se vor mai uita o vreme cum picură timpul… Nici asta, de la sfârșit, nu le-am mai spus-o elevilor mei!

Și în altă zi, spre sfârșitul unei ore de filosofie, în care am vorbit cu elevii mei despre drepturile pozitive și cele negative ale omului, le-am mai povestit și că am aflat cum președintele american Trump a propus ca profesorii să poarte arme, ca măsură de prevenire a masacrelor din școli, așa cum a fost cel din Florida, în care au murit 17 persoane împușcate de un fost elev al liceului. Cu înțelepciunea caracteristică celui mai puternic om al planetei, acesta a spusă că „dacă ar exista profesori care să fie adepții armelor de foc, un atac ar putea fi încheiat foarte repede”. Vedeți? Nu mi-ar prinde și mie bine un tub de plastic, din copilărie, cu muniție făcută din hârtie ascuțită și cu vârful prelung? i-am întrebat. M-au înțeles greu, jocurile copilăriei lor sunt cu totul altele. Eu mă gândeam (atunci) și cum aș putea să mă apăr de specimenul deputat care dorea o mitralieră. L-ați uitat? Era un nene parlamentar de prin Argeș, cu nume confuz ca și creierul lui zdruncinat… Dorea o mitralieră, ca să rezolve divergențele de idei și programele și obiectivele strategice cu alegătorii. Sau cu adversarii politici? De altfel, de la inteligența lui grohăită, nenea condamnat la un an și șase luni de închisoare (cu suspendare) pentru dare de mită și pentru efectuarea de operațiuni financiare cu acte de comerț incompatibile cu funcția, nenea acesta parlamentar, zic, a distribuit chiar și clipul în care apare un OZN (și un extraterestru ) într-o pădure de la noi, de lângă Târgoviște. „Mi se pare verosimil” a mai grohăit el. Și a meditat adânc: „Voi credeți că planeta noastră e singură în Univers? Numai un individ bolnav n-ar fi interesat și pasionat de așa ceva”. A mai spus multe, dar mi-e tare silă să-l mai citez pe omul cu identitate incertă de mai sus. În aceste timpuri înghețate, cred că multora ca el li se potrivesc cuvintele scrise de doamna Gabriela Hurezeanu, despre un alt individ din tagma bărbaților politici ai prezentului distopic românesc: „Un om al legii care servește cauza penalilor e scârbos ca o pată de vomă pe smoking.” Desigur, despre toate acestea de la sfârșit, nu le-am mai spus nimic elevilor mei

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro