Cu siguranță analfabetul nu are greșeli pe care să și le asume și, mai nou, analfabetul este nevoit a dicta. E un om care nu știe să se exprime corect oral sau în scris, e ignorant și agramat și incult. E neștiutor de carte și incompetent…
Știți ce se întâmplă, stimată doamnă? Analfabetul pretinde că face totul ca la carte, iar atributul lui principal este îngâmfarea nerușinată. Nu-i așa că o rețetă pentru dezastru este să lași analfabetul să ia decizii cu privire la viitorul oamenilor?
Bietul Toffler avea dreptate când spunea că analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci acela care nu știe să înțeleagă. Dar el n-a cunoscut inteligența politicii românești de azi. Dacă ar fi putut să o privească el cu atenție, ar fi înțeles că ea, inteligența despre care vă povestesc, trece repede de la A la Z.
Un personaj celebru rostea indignat: bă, nu toți analfabeții sunt șefi, dar toți șefii sunt analfabeți! Bine, dar e greu să găsești un analfabet care să priceapă un alt analfabet… Până la urmă, analfabetul de azi știe chiar să citească și să scrie.
Să vedeți cum stau lucrurile, atunci când oamenii din jurul nostru sunt analfabeți, ei au mare nevoie de lideri, ca să înțeleagă ce se întâmplă cu lumea. Dar, ce te faci atunci când și liderii sunt ignoranți și agramați? Nu avea dreptate George Călinescu atunci când spunea că analfabeții nu-i pot învăța pe alții alfabetul? Sau Harry Ross, care scria că în politică și analfabeții pot face carieră?
În concluzie, astăzi în România liberă și democratică analfabeții au convingeri și nu îndoieli, mai ales că au înflorit cu duiumul analfabeții cu școală. Chiar doctorală…