Unui bun prieten, la 60 de ani… Puiu JIPA, actor la Teatrul Tony Bulandra, din Târgoviștea noastră…
Încă o zi, încă o zi care a trecut! Sărmane Anton! Ce rușine! Ce rușine! Altădată nu eram atât de nenorocit, înainte de a se lumina de ziuă îmi făceam rugăciunile, apoi coboram la fluviu să aduc apă și urcam pe cărarea pieptișă cu burduful pe umeri, cântând imnuri. La ore hotărâte terminam lucrul și, rugându-mă cu brațele ridicate spre cer, simțeam cum parcă din slăvi mi se revarsă în inimă un izvor de milă și îndurare. Acum au secat… De ce oare? Toți m-au dezaprobat când mi-am părăsit casa și m-am hotărât să devin schimnic în pustie.
Putem foarte bine să gândim și să cunoaștem fără trecut și fără viitor. Dar putem oare să detașăm serile actorului din noi, de scena pe care picură, pe limba și buzele celui ales, o rană suavă ca o miere dulce? Cât e de firesc, vă întreb, să cuprinzi cu mintea nemăsuratul? Actorul e o ființă care trădează istoria generală, el trăiește prin întruchipări succesive și se identifică pe rând cu nenumărate existențe umane. Mircea Eliade… Actorul suferă întocmai ca în viață. Dacă e un actor foarte bun… Prin repetiție și retrăire, el săvârșește, în fiecare seară, un ritual și trăiește ieșirea din spectacol ca pe un șoc, ca pe o revenire la condiția de om, devenind un mesager conștient de libertatea lui individuală. Personajul lui nu pune limite timpului, numai muritorul face asta.Viața e o convertire fără sfârșit a prezentului din noi, iar marea încercare este să ajungi până în pragul mântuirii. Ar trebui să provocăm ceva în inima celuilalt, pentru a ajunge la pacea sufletului, să ne amintim despre binele din jurul nostru și să-l privim cu uimire pe actorul care creează, pentru noi, o altă lume decât aceea din care am venit în sala scufundată în penumbră.
Îmi amintesc cum spunea el, din marginea scenei, cu privirile pierdute în întuneric: Aș fi putut fi legat de o coloană de piatră a templului păgân, alături de tine. Răspunzând la țipetele tale cu vaietul meu și durerile noastre s-ar fi contopit, sufletele noastre s-ar fi amestecat. Dar n-a fost să fie așa, iartă-mă Ammonaria… Primăvara n-o să se mai întoarcă niciodată.
La mulți ani, Maestre!
Facebook
WhatsApp
TikTok
