La 1904 comuna Valea Lungă din judeţul Prahova nu era dotată cu servicii de telefonie, aşa încât toată corespondenţa sosea prin Oficiul Pucioasa, care o transmitea telefonic comunei Valea Lungă din judeţul Dâmboviţa, secretarul acestei comune fiind însărcinat să o predea, la rândul lui, omologului său din Prahova.
În ziua de 17 septembrie 1904, secretarul din Valea Lungă dâmboviţeană, Ştefan Popescu, citat la Judecătoria Pucioasa trebuia să fie înlocuit de primarul comunei, Ion Albu, care nu s-a prezentat însă la slujbă. Aşa se face că în acea zi, o telegramă transmisă de I. Iradian din Bucureşti lui D. Proca – administratorul moşiei Valea Lungă prahoveană, al cărei proprietar era Gr. Gr. Cantacuzino a ajuns să fie predată guardului Gh. Achim, în lipsa primarului în postul de la Oficiul Poştal. Achim, la rândul său, a înmânat respectiva telegramă „trecătorului” Ion Cârstea, care urma să o predea lui D. Proca. Numitul Cârstea, întâlnindu-se cu „bătrânul” Grigore cizmarul, vecin al conacului moşiei prahovene, l-a rugat pe el să o ducă, dar… fatalitate, telegrama a fost uitată de Grigore „pe geamul” locuinţei sale. Abia după şapte zile, amintindu-şi de ea, i-a dat-o fiului său Irimia să o ducă destinatarului.
Ca urmare a reclamaţiei făcută de D. Proca şi a raportului întocmit de un inspector comunal, prefectul de Dâmboviţa l-a pedepsit pe primarul comunei cu tăierea salariului pe 10 zile.