Funcţia vătaf de aprozi era introdusă în Ţara Românească prin Regulamentul Organic din 1831 şi rolul acestuia era acela de a înfăţişa judecătorului părţile implicat în proces.
La Tribunalul Dâmboviţa vătaful de aprozi avea în subordine doi aprozi „pedeştri” plătiţi cu 40 de lei pe lună şi doi aprozi „călăreţi” remuneraţi cu 60 de lei lunar. Vreme de 40 de ani aceste salarii rămăseseră neschimbate, de-abia în 1852 domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbey luând măsuri pentru îmbunătăţirea stării financiare a funcţionarilor judecătoreşti, cărora le creştea venitul lunar cu 20 de lei pentru fiecare.
În aceeaşi vreme poliţistul oraşului câştiga 80 de lei, un „tulumbagiu” de la serviciul de pompieri câștiga 30 de lei, iar secretarul Primăriei avea un venit de 160 de lei pe lună.
În privinţa costurilor pentru asigurarea traiului zilnic vom spune că o sută de oca (1, 271kg) de mălai costa 22 de lei, o pâine costa 24 de parale (1 leu=40 de parale), ocaua de carne de vită se vindea cu 28 de parale, pastrama de oaie cu 1 leu şi 24 de parale, ocaua de unt era 4 lei, vadra (10litri) de ţuică de prune se vindea cu 10 lei. Un cal costa cam 250 de lei, iar o bivoliță aproximativ 200 de lei.
Facebook
WhatsApp
TikTok
