TABLETA DE DUMINICĂ: Costinel Stanilă – Despre setarea așteptărilor

Cu câteva excepții minore, după ce trecem de un anumit prag al vieții, trăim într-o lume a decepțiilor și dezamăgirilor. Neatinși  încă de acest flagel sunt copiii și adolescenții, sau o parte din ei – ale căror speranțe și visuri încă sunt nepătate și neatinse de experiențele maturității. Este necesar și un anumit nivel de onestitate pentru a recunoaște această stare de fapt, căci alte metehne ale societății – care ne controlează (inconștient) până la un nivel (teoretic) inacceptabil – ne învață să ne ascundem unii de alții și, mai ales, de noi înșine.

Despre ce este vorba de fapt? Ce anume generează aceste pante descendente? În absența unei sincerități crude față de sine dar, măcar, având deschiderea necesară descoperirii sursei problemelor, cazurile individuale pot fi analizate, diagnosticate și, eventual, tratate/rezolvate cu ajutorul unui psiholog vocațional. Însă aceleași metehne ale societății ne împiedică să apelăm la ajutor profesionist pentru rezolvarea/acceptarea unei probleme, alegând, mai degrabă, să băgăm mizeria sub preș, aruncând, șiret, o privire în jur, care să ne aducă liniștea că nimeni nu ne-a văzut precum pe Împăratul din poveste: goi.

Revenind la o analiză generală, putem constata că sursa dezamăgirilor este o greșeală personală, care, ce-i drept, este posibil  să ne fi fost indusă și anume setarea unor așteptări nerealiste: față de viitor, față de prieteni, apropiați sau chiar față de noi înșine. Într-o fază inițială, copii fiind, ni se crează un sentiment de siguranță prin prezența și protecția părinților – asta fiind o normalitate. Mai târziu, însă, proiectăm această normalitate în viitor și o extindem față de alte persoane mai mult sau mai puțin apropiate, așteptând, la fel ca în cazul părinților, să beneficiem de aceeași protecție părtinitoare, ajutor dezinteresat, căldura, iertare ș.a.m.d.. 

Realitatea, însă, ne lovește abrupt în față și ne arată că acel sprijin și suport gratuit este specific doar părinților și altor câteva spirite elevate – de care este posibil (sau nu!) să avem parte în viață. În rest, totul este un rezultat al muncii și calităților pe care reușim, cu timpul, să ni le cultivăm și la care să adere (eventual) persoane cu aceleași predilecții. Și asta, dacă avem și ceva noroc! În rest, vom constata o cvasi-răceală candidă: zâmbete, aprobări mascate în față, indiferență, bârfe și batjocură în spate. Și, astfel, apar dezamăgirile – pe care le punem, evident, cum altfel, în cârca celor din jur, când, de fapt, cei care greșim suntem noi, cei care, infantili oarecum, încercăm să vedem frumosul în jurul nostru, chiar și acolo unde nu e cazul…

Când nu vom mai prăpădi orzul pe gâște, vom putea vedea că – de multe ori – ceea ce strălucește în soare nu este un diamant – eventual neșlefuit, asteptându-ne pe noi să-l desăvârșim – ci decât… o cutie de conservă, aruncată de un “binevoitor”…


Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro