De fapt, o reconstituire, pentru că nu-mi amintesc mai nimic în mod direct, ci am apelat la amintirile altora, ale părinţilor şi la amintirile povestirilor din amintiri ale bunicii. Bunicul Andrei, un bucovinean poreclit spre sfîrşitul vieţii „Burduşilă” – et pour cause! – , n-a avut prea mult pămînt în satul său de munte, aşa că a coborît în Moldova, la Santa Mare, pe undeva pe lîngă Botoşani, şi s-a angajat un fel de vechil pe o moşie ce se întindea pe mii de hectare, pe ambele maluri ale Prutului.
Se pare că bunica era o femeie foarte frumoasă în tinereţea ei, iar moşierului i s-au cam aprins călcîiele după ea, astfel încît, pînă la urmă, bunicul a trebuit să tragă cîteva focuri de armă înspre el, ca să-l răcorească. Nu l-a nimerit. Poate era prea nervos, poate nici n-a vrut să-l nimerească, pentru că era un trăgător bun, după cum povestea bunica. Dar a trebuit să fugă şi a fugit atît de mult că nu s-a oprit decît la o mină din California.
Nici acolo nu s-a liniştit. Şi-a imaginat că treaba lui nu-i doar aceea de a scoate minereu din mină, ci şi să „comploteze” la organizarea sindicală a minerilor. A fost expulzat prima oară. S-a întors în ţară şi i-a făcut bunicii al doilea copil, primul fiind născut cu puţin înaintea plecării. Apoi, a plecat iarăşi în America, de data aceasta în Canada, pe lîngă Montreal. Iar cu sindicalizarea. Iar a fost expulzat. I-a mai făcut bunicii un copil şi a plecat înapoi. Asta s-a petrecut de cinci sau de şase ori.
Un singur lucru mă frămîntă – n-ar fi fost mai bine s-o ia şi pe bunica cu el? Tata s-ar fi născut acolo şi acum aş fi urmaş de cetăţean american, eu însumi cetăţean american. Aşa, pe ocolite, sînt doar bunicul lui Andrew, care îi poartă numele, aşa cum şi Andreea îi poartă numele feminizat, Andrew cetăţean american prin naştere. Sigur este că, deşi un fel de navetist între America şi Europa, şi mai mult anarho-sindicalist decît tolomac de miner, bunicul tot a reuşit să adune o mică avere.
Cînd s-a decis să rămînă definitiv în ţară, şi-a cumpărat o turmă de vaci elveţiene, cele mai renumite în acea vreme. A reuşit să le scape de rechiziţiile succesive ale românilor, nemţilor şi, apoi, ruşilor, ascunzîndu-le prin păduri, astfel încît, la sfîrşitul războiului, turma era chiar mai mare decît fusese la început. Era, deci, gospodar la casa lui cînd comuniştii au decis că a venit momentul „socializării agriculturii”. Primul lucru pe care l-a pierdut a fost chiar cireada de vaci. Nu s-a opus. Era bătrîn, puşcă nu mai avea de cîţiva ani, copiii erau în şcoli ori în slujbe la stat. S-au opus însă, în mod misterios, vacile.
La mai puţin de o lună de la confiscare, după intrarea în gospodăria colectivă, cum se spunea atunci, vacile au început să nu mai dea 12 – 15 litri de lapte pe zi, ci doar două-trei farfurii. Erau nişte vaci anticomuniste, după cum se pare. Nu s-au obişnuit cu niciun chip cu grajdurile colectiviste. Noii conducători ai satului au făcut şedinţă după şedinţă, dar n-au reuşit să convingă vacile să redevină productive. N-a reuşit nici inspectorul de partid de la raion, nici cel de la regiune. N-a reuşit nici măcar securistul care se ocupa de sat. Cel din urmă s-a străduit cel mai mult, a urlat la ele şi le-a ameninţat cu pistolul. A propus în cele din urmă mutarea vacilor bunicului într-un grajd separat, ceea ce miroase a fracţionism şi e de mirare că nu l-au dat afară din Securitatea mamei lui!
Vacile, însă, nimic şi nimic. Pînă la urmă, au fost sacrificate, astfel încît consătenii bunicului meu, care nu aveau voie să-şi taie animalele, că le dădeau la cote, au mîncat o bucată de timp carne pe săturate. Am putea spune că vacile au ales sinuciderea în locul sclaviei. Cînd eram copil, o întrebam pe bunica: bine, dar dacă vacile nu voiau să dea lapte la CAP, de ce nu i le-au dat bunicului înapoi? Bunica rîdea şi îi spunea tatei: copilul ăsta are mai multă minte decît toţi comuniştii ăştia la un loc.
De fapt, ne înşelam amîndoi, şi eu, şi bunica, logica sistemului era cu totul alta, dar aveam să aflu acest lucru mult mai tîrziu…
LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
