1.De început de an… Luca PIȚU – 75…
Luca, înotător și erou… De trei zile, de cînd Sorin mi-a reamintit că, dacă soarta n-ar fi vrut altfel, Luca ar fi împlinit 75 de ani, gîndul nu prea mi s-a desprins de amintirea lui, de amintirile cu și despre el. Mi l-am amintit perorînd serios și pasionat, glumind și slobozind rîsul său inimitabil. Mi-am amintit și cele cîteva certuri și despărțiri dintre noi, toate din motive copilărești, ale lui și ale mele, și împăcările care interveneau la fel de neașteptat. Har cerului, la ultima noastră întîlnire în această lume eram împăcați, așa că nu vom avea nevoie de tatonări cînd ne vom revedea în cealaltă.
Azi nu vreau să vorbesc despre cărturarul, scriitorul, poliglotul sau profesorul Luca, ci despre înotător. Încă dinainte de a termina facultatea, l-am avut asistent în primul an, cînd mergeam amîndoi la plajă la Ciric. Eu eram înotător bun, dar Luca nu știa să înoate. M-am oferit să-l învăț, dar n-a vrut, cred că nu voia să-l învețe cineva mai mic. Însă, după trei zile, mi-a făcut o demonstrație de bras și craul de-am rămas cu gura căscată. Învățase în garsoniera lui, pe podea, urmînd riguros indicațiile din Larrousse! Încă nu avea viteză, nu înota mult, dar mișcările erau perfecte. În vreo săptămînă, trecea împreună cu mine lacul dus-întors, iar în vara următoare, la 2 Mai, plecam amîndoi atît de departe că abia vedeam unitatea militară de pe faleză și-i speriam pe prietenii noștri. Fiica mea era însă mîndră de noi, ne poreclise eroi.
Într-un an, Luca chiar a fost erou, după cum l-am nemurit Georg Wellman și cu mine în Balada lui Luca Pițu, eroul litoralului; „Aseară am adormit/ pe nisipul mării/ visînd vise fericit/ pe nisipul mării/ însă hoții au venit/ pe nisipul mării/ sandalele mi-au șutit/ pe nisipul mării/ și-apoi s-au cărăbănit/ pe nisipul mării/ însă Luca a venit/ pe nisipul mării/ el pe hoți i-a urmărit/ pe nisipul mării/ și i-a prins și i-a caftit/ pe nisipul mării/ sandalele mi-a restituit/ pe nisipul mării…”. După care se intra în buclă, recitînd cît aveai chef. Georg a fost victima actului banditesc, iar Luca nu doar erou, ci și autorul versului refren… Mai am amintiri…
2.Un poem de la prieteni…
Un poem nou de Mariana Floarea, de fapt o variantă nouă la un poem pe care îl mai citisem. În ce mă privește, cînd nu-mi place un poem scris de mine, nu-l refac, nu lucrez la el, renunț. Alți poeți procedează altfel, iar uneori au dreptate. Cum a avut prietena noastră clujeană aici…
Treceri
Cum trecea odată, cândva
Wienner Valtzer-ul
prin gări fără oprire, cu peroane pustii
și locomotiva șuiera prelung –
trecem din mâinile mamoșului
în gura știrbă a lumii, spre marea
– Veneție interioară a Eului invizibil –
Cu stelele vii,
flăcărui în derivă, spre țărm,
prin amintirile nimănui.
Cluj, 7- 12 decembrie 2021
3.Poemul săptămânii…
Uneori, unii oameni, cei apropiați cel mai adesea, fac gesturi incredibil de generoase. E bine să nu le uităm și, dacă ne stă în putere, să nu îi uităm…
La aniversară
Așa cum Maria Kodama în alte vremuri,
cu voce caldă, egală, doar cu mici intonații
care nu pot lipsi, îmi citești sîmbătă seara –
romanul lui Nikos, povestea cumplită
a cîtorva generații de copii de pe Volga,
foarte adesea citești din poeții mei iubiți…
e uimitor ce bine se transpun în imagini
cuvintele pe care le susuri urechilor mele –
așa va fi și acum, cînd ziua Shabbatului
se îngînă cu noaptea care pogoară pe lume.
Voi aluneca încetișor în vis din aspra trezie
și voi deschide ochii în zori, de aniversară,
ca și cum m-aș trezi în ritm de poezie…
25 – 26 Noiembrie 2021, în Iași
- Râdem patriotic…
– Salut, Gigele! Vai, de când nu ne-am mai văzut! Ai terminat Dreptul?
– Da, sunt licențiat!
– Și-am auzit c-ai făcut și Jurnalistica?
– Da, mă gândesc să fac și masteratul!
– Bravo, ține-o tot așa! Dă-mi și mie un meniu Big Mac mare, la pachet…
Un român, un francez şi un italian plănuiesc un picnic…
Italianul:- Eu aduc mâncarea!
Francezul:- Eu aduc băutura!
Românul:- Eu aduc nevasta şi copiii!
Soacra la discuţii cu ginerele:
– Costele, tu crezi că există altă viaţă după moarte?
– După a ta, sigur!
Un preot la slujba de duminică:
– Copiii mei, nu fumaţi! Fiindcă o ţigară duce la un pachet, un pachet duce la un pahar, un pahar la mai multe pahare, mai multe pahare la o femeie, o femeie la mai multe femei…
Şi unu îi spune:
– Unde aţi spus că se vând ţigările astea?
Intrigată, soţia îi spune şoptit bărbatului:
– E trecut de miezul nopţii şi tânărul McGregor e încă în salon cu fiica noastră. Ea stă pe genunchii lui şi nici măcar nu au aprins lumina, de când s-a înnoptat.
– Să ştii că îmi place flăcăul. Economiseşte curentul electric şi foloseşte un singur scaun.
Un englez de familie bună este întrebat care e diferenţa dintre Anglia, Irlanda şi Scoţia. El răspunde cu următorul exemplu: Dacă o persoană în Anglia este invitată la ceai şi cere mai mult zahăr, va primi de la stăpâna casei o bucăţică foarte mică. În Irlanda, stăpâna casei îi va întinde zaharniţa şi o va ruga să servească. Dacă în Scoţia ar fi formulată o astfel de dorinţă, stăpâna casei îi va spune încetişor: „Nu aţi amestecat destul ceaiul…”
LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
