POEME DE DUMINICĂ – Dana BANU- INSOMNII ORIENTALE

1.

prin lumina greu-aurie a toamnei

prin lumina greu-aurie a toamnei

trec umbre vechi de împrumut

stranii odăi cu nasturii deschiși la redingotă

dulapuri sfioase din lemn arămiu

cu arome de mentă portocal ori lavandă

bijutieri de-acum vreo 2 veacuri

ce și-au ascuns surâsul tainic

prin vreo piatră mult prea prețioasă

dar niciodată purtată de vreun inel

cu străluciri mărețe și suflet de-mpărat

cinematografe de provincie cu toate luminile stinse

bucle plictisite și prăfuite de domnișoară bătrână

lucrătoare la oficiul poștal

ștampilând de zor plicuri par-avion

călătoare împreună cu sufletul ei spre cât mai departe

trec toate prin lumina aurie a toamnei

rămân în urma aceste rânduri sfioase:

”ce s-a-ntâmplat cu toamna cea nebună

ce-aleargă singură prin depărtate gări?

ce naufragiu aprig

ce mătrăgună de vis a închis-o adânc în suflet

și stă acolo ascunsă și postumă?

…………………………………………………………….

pe mica alee din spatele bisericii

mărginită de un câmp sălbatic și rece

trec îngeri zilieri cu aripi de rugină

se aurește ziua se tulbură privirea

oftează greu bătrânele marfare

ce alunecă stinghere prin gările târzii

toamna se revarsă atunci din șipuri colorate

parfumuri grele nori tandri

și-un soare mic și blând”

 

 

2.

 

Bărbat cu soare pe umărul stâng

 

(din volumul ”Cartea singurătății”, București, 2017)

 

el trecea cu soarele pe umărul stâng

animale heraldice ploi opaline copaci fosforescenţi

se răsuceau în tot mai ample spirale

pe glezna lui alene şerpuia o lumină

într-o coajă de nucă stă dimineaţa ascunsă

într-un galben de măr

într-un câmp cu lună şi greieri obraznici

aceeaşi secure îşi poartă

rugina fierului deasupra capetelor noastre

au fost nopţi fără de teamă

seri aşezate pe tăvi de argint

dimineţi ascunse în acvarii colorate

se auzea tic-tac-ul din miezul viu al cuvintelor

spre capătul pământului un orb cânta la vioară

femei prelungi domesticeau câteva incertitudini

şi câteva vise obscure

nu mai era mult până la intrarea în anotimpul cenuşii

dar eu mă odihneam deja în palma lui

cuminte şi îndeajuns de tăcută

călătoream împreună printre stele şi nori

aprindeam focuri la marginea pădurilor

uneori trăgeam cerul peste noi

şi adormeam în câte o fotografie alb-negru

ca într-un acasă pe care ştiam

că îl avem peste tot

 

3.

delicata atingere a luminii

 

o atingere delicată

lumina de crepuscul a momentului când

corabia noastră s-a scufundat

în apele negre ale uitării

apoi

precum un copac

care salvează cu frunzele lui arămii toamna

am surâs am plecat mai departe

în căutarea sinelui rătăcitor

și am ajuns pe malul unei ape adânc primitoare

era ceață toamnă și frig

se spune că noaptea devine mai întunecată

în apropierea zorilor

se spune că în primele momente ale prăbușirii în gol

căderea e un zbor planat

se spune că drumurile se deschid cu adevărat

doar în fața zidurilor pe care le-ai ridicat

cu bună știință ani omenești la rând

în liniștea casei tale și a trupului tău

atunci când cuvintele s-au terminat

când vocile celor din jurul tău nu se mai aud

când prin perdeaua subțire a zilelor și nopților

nu se mai văd urme de oameni

abia atunci începe cu adevărat poezia

cea adevărată cea singură și îndelung iubitoare

poezia în care te vei găsi întreg și liber

un om minuscul într-un univers uriaș

care asemenea ție se pierde și se regăsește

mereu

 

Photo: Jehan Calvus

 

 

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro