LUMEA CU MASCĂ – Constantin CIUCĂ – Portugalia, azi…

Distribuie:

La ocean… E o zi însorită de septembrie. După amiază. Pe cap am o pălărie galbenă de paie care să mă ferească de soarele încă tare de prin părțile astea de sud. Stau în picioare și mă uit atent peste apă. Am ajuns la ocean. Oceanul e liniștit. Apa lui e netedă și tăcută. Nu se aude nimic, nu se vede altceva decât apă. Stau nemișcat în picioare pe o piatră mare și dreaptă și mă uit peste apă. Nu știu cât timp. Mă cuprinde, încet, încet, o legănare. Și dintr-o dată, văd cum, în depărtare, cresc din apă și își fac corp, mama și tata. Da, sunt chiar ei. Și-au ridicat din ocean trupuri de apă și acum, alunecând lin în curent, se uită la mine. Au ieșit până la brâu din ocean, se uită la mine și amândoi îmi fac cu mâna semn de adio, că adică, ei pleacă și nu o să ne mai vedem.  Ai grijă, băiatule, să închizi apele de la bucătărie şi de la baie când pleci de acasă. Și geamurile, să nu intre ploaia sau să le spargă vântul. Și vezi pe unde îți pui portofelul cu bani și cu acte, să nu îl pierzi sau să ți-l ia cineva, că e vai de tine pe urmă… zice tata cu o voce de apă. Nu, nu, staţi liniştiţi, dragii mei, am închis totul în urma mea. Curentul oceanului îi duce din ce în ce mai departe, deşi tata o ţine pe mama de mână strâns şi o trage încercând să iasă amândoi la ţărm. Curentul e mai puternic decât el, aşa bătrân şi alb cum se profilează în depărtare pare un fel de spumă a oceanului. Iar mama pare o meduză din ce în ce mai transparentă, mai transparentă. Și la urmă, trupurile lor de apă se lasă în apă la loc, si oceanul le ia în el și le duce. Le fac cu mâna. Fiţi liniştiţi, fiţi liniştiţi, dragii mei. Eu sunt bine! Fiți liniștiți!

Musculița de Lisabona… Spre deosebire de musculița de Maroc, care este prietenoasă și preferă să ți se așeze pe frunte, nas, obraji sau chiar pe buze și să ți se plimbe curioasă pe figură pentru a te înțelege mai bine, musculița de Lisabona, identică ca dimensiune și colorit cu cea marocană, că doar amândouă sunt de descendență maură, este mai directă în exprimare și mai puțin interesată de dulcegării și drăgălășenii cu tine. Odată așezat pe o bancă într-un parc, musculița de Lisabona te localizează și vine spre tine tăcută prin aer, fără niciun bâzâit. Nici nu o vezi, nici nu o auzi. După ce ajunge, se pune pe tine. Dar, spre deosebire de musculița de Maroc, ea ți se așază doar pe picioare. Iar acolo, ea nu se plimbă, aiurea, ca să piardă vremea de la glezne la genunchi, sau, dacă ești în sandale, de la degetul mare la degetul mic. Nu. Ea unde ți se pune, acolo și rămâne, nemișcată. Și își vede de treabă. Iar treaba ei e să te sugă de sânge și să te ciupească în așa hal că te iei singur la palme și țopăi prin parc de zici că ești de la Călușari.

CONSTANTIN  CIUCĂ  este un foarte cunoscut  poet, prozator și, desigur,  fost profesor de „Carabella”…

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Flax Gopo Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro