1.Aşa a prins-o pe Natalia Marea Îmbrînceală din Decembrie ’89. Plecarea la facultate a fost prilejul, mai puțin cauza, să scape de viaţa sufocantă de acasă: bunicul bolnav şi casa duhnind a medicamente, mama cicălitoare, care-o păzea „ca un jandarm”. Insuportabil era mai ales bunicul: vechi „cheferist” cu decoraţia „fruntaş pe ramură” şi ulcer gastroduodenal. Tot trăgea să moară, dar nu mai crăpa! Trăia şi ştia c-o să moară, motiv pentru care era cîinos şi căzut în patima beţiei, iar când se îmbăta îi amintea mereu Afroditei că alta ar fi fost viaţa ei, dacă nu ar fi stat „cu craci-n sus”, ca Brigulina, curva târgului. Asta era viaţa Nataliei: monotonă şi fără perspective. Pe de o parte, prin mama ei, Natalia era un produs straniu al poporului modificat genetic de comunişti, pe de alta, era mult depărtată de gîsculiţa inexpertă sexual, care fusese maică-sa la vîrsta ei. Însă, ca şi Afrodita, credea cu tărie în steaua ei norocoasă şi voia să se sacrifice pentru aceasta. Însă şi-a ajustat pe parcurs năzuinţele.
2.Oamenii încep să plece. Sting lumînarea de la colăcelul primit, iau un pic de colivă şi pleacă. Unii mai rămîn şi, la îndemnul rudelor, beau vin din pahare de plastic. „Să trăiţi, să-l pomeniţi”, se spune. Sau, după ce se varsă cîteva picături în pămînt: „Dumnezeu să-l ierte!” „Dumnezeu să te audă”. O străbabușcă anonimă plînge de emoție pentru că și-a amintit – mare minunăție! – de înmormîntarea tatălui lui Vartan și n-ar fi crezut că mai poate avea o satisfacție similară. Un domn de o masivitate în ruină, camarad de armată cu răposatul, roșu ca indicatorul „accesul interzis”, mănîncă o bucată de colac înmuiată în vin și lacrimi. Se spun vorbe frumoase despre mort. Cei care l-au cunoscut pomenesc de întîmplări anodine cu răposatul, care acum par duioase. Uite așa ne abandonăm cu vădită ușurare personalitățile în pelteaua omogenă a conversațiilor colective. Spunem vorbe știute și răsștiute, inferioare capacităților noastre intelectuale, dar, poate, tocmai de aceea, căutate și odihnitoare.
3.Japiţa intelectuală… “Lumea bună” românească (“bună” e un fel de a spune), adică a noilor îmbogăţiţi, e destul de subţire. Se ştie, mai bine de 80% dintre români trăiesc între sărăcie şi mizerie. Doar vreo 10% pot pretinde că trăiesc decent şi doar cîteva procente dintre români se pot împăuna că au intrat în societatea de consum, cu toate bunele şi nebunele ei. În aceste din urmă procente intră noua nomenclatură, neoadunătura de politicieni, miniştri, directori de regii, realizatori tv, capitalişti de mucava, bancheri de partid, fotbalişti, manelişti, aventurieri şi traficanţi de toate felurile. Printre aceşti noi îmbogăţiţi se strecoară şi un fel de vedete cu statut incert, pe care eu le numesc japiţe. Nu e nimic nou. Dintotdeauna japiţele au roit în jurul celor bogaţi, cum roiesc muştele în jurul ştiţi dumneavoastră cui.
Oricît te-ai strădui, nu poţi să stabileşti ce meserie au la bază aceste starlete (adică „steluţe”), vedetuţe. La televiziuni, în revistele pentru femei şi în tabloide li se spune „iubite”: „noua iubită a lui…”, „fosta iubită a lui…”. În fapt, ele sînt amante, dar şi mai corect nu sînt decît nişte curviştine, care trec din pat în pat, cum am învăţat noi la şcoală că circulă folclorul: din gură în gură. Doar tramvaiul nu le-a călcat, că în rest le tîrnosesc pe unde apucă toţi care au cîteva sute de parai, pe care să le bage între silicoanele „iubitelor”.
Aşadar, aceasta este „meseria de bază” a lor: să le „frigă” noii îmbogăţiţi. Aşa ca în bancul cu Bulă: care-i cel mai mare animal din lume? Unul zice că leul, altul că elefantul. Dar Bulă: „Eu cred că japiţa, to’arşa învăţătoare”. „Dar ce-i aia japiţă? Ai văzut-o tu?” „N-am văzut-o, dar l-am auzit pe tăticu’ cum îi spunea unui prieten că astă vară, cînd a fost singur la băi, a fript două săptămîni la o japiţă şi tot nu s-a săturat”.
Cum spuneam, ele sînt nişte curve şi atît, dar faptul că se învîrt într-un cerc, cum am arătat, relativ mic trebuie că le dă senzaţia că aparţin unei lumi alese, speciale, că ele au depăşit condiţia de curve, sunt deasupra oamenilor de rînd. Îmi amintesc ce îmi povestea prietenul Dorin Aştefănoaie despre două mătuşi de-ale lui, care în tinereţe fuseseră „dame de consumaţie”, adică prostituate. În timpul războiului au prestat servicii prin bivuacuri la soldaţi şi la domnii ofiţeri între două lupte. Să nu ne mire, toate armatele din lumea au procedat aşa, cică pentru ridicarea moralului trupei. Sînt unii însă care spun că mai degrabă scade bărbăţia şi se moleşeşte militarul după astfel de partide. În fine!
Şi cele două mătuşi, acum bătrîne, într-un sat uitat de Dumnezeu de pe meleaguri botoşănene, se mai certau uneori. Una o apostrofa pe cealaltă: „Curvo!” „Parcă tu n-ai fost curvă!” îi replica cealaltă. „Da, da’ eu m-am regulat cu lificeri (adică cu ofiţeri), nu cu soldăţoi ca tine”. Vedeţi, avea şi ea mîndria ei de curvă!
Aceeaşi mîndrie le caracterizează şi pe neojapiţele de astăzi: se cred intelectuale, se cred ELITA. Nu se mai amestecă laolaltă cu ceilalţi, cu „ăia”, cu sărăntocii. Sînt asemeni cucoanei dintr-o snoavă a lui Creangă, care, întrebată fiind cine a mai fost aseară la zaiafet, a răspuns: „Dintre boieri – boierul meu/ Dintre cucoane – numai eu”.
Dar să nu credeţi că japiţele sînt proaste. E drept, deştepte nu-s, dar isteţe da: ştiu să vîneze portofelul, cardul sau contul fraierului cu care se culcă. Avem cazurile atîtor fotbalişti frumuşei, dar cu mai puţină glagorie în cap. După ce fac un tur al localurilor de fiţe, după ce prostanul o înţoleşte pe japiţă şi îi lasă o sumă bunicică pe noptieră, ai zice că lucrurile ar trebuie să se termine aici. Dar nu, căci japiţa ştie ce face. Vinde ponturi ale relaţiei cu fraierul la paparazzi. Apoi tot ea apare pe la televiziuni şi începe să dea amănunte despre „o frumoasă poveste de iubire cu…”. De fapt a fost doar o tăvăleală pură, în care respectivul a scăpat de hormoniii excedentari, care tropăiau ameninţător. Dar japiţa ştie să speculeze orice: încep dezvăluiri, detalii anatomice, amănunte de la partidele de sex şi alte ţigăneli. Totul ca să satisfacă curiozitatea de plăvan a prostimii.
În ultima vreme japiţele s-au apucat să scrie şi cărţi cu astfel de ţigăneli. Să te ferească Dumnezeu de japiţa intelectual! Doamne fereşte şi apără! Să fii preşul de şters bocancii al unuia şi pe urmă să te lauzi, să te burici cu chestia asta – iată un nivel al promiscuităţii greu de atins. Să fii cîrpă de şters pe jos şi să rîvneşti la statutul de mop şi mătură.
Qué locura! intitulează Goya unul din Capricii. Ce nebunie!
RADU PĂRPĂUȚĂ este moldovean din Iași, a tradus peste 50 de cărți, este un prozator talentat și un mare iubitor de Ion CREANGĂ…
Citeşte şi
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE; Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul trei…
AMERICA LA NOI ACASĂ – Dana NEACȘU; Manichiură…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE; Amintiri din Țara de Carton ( IV )…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU; D&G…
CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU; O nuanță politică…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE – Cătălina CRISTACHE; Armonie…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN; Complexe și complexați…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB; Sonetele adolescenței…
SOVIANYSME – Octavian SOVIANY; Am fost un copil reușit? ( 5) …
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU; Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU; Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA; Mai este mult până departe…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE; Început de veac în Târgoviște…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI; Gala premiilor UARF…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN; Timpul sacru și profanii…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA; O dramoletă bulevardieră…
CUȚITUL CU tEIȘ – Gabriel ENACHE; Reportaj literar – trei…
DEPOZIT ELECTRONIC – Ovidiu IVANCU; România și minoritarii ei…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE; Destul…
ÎNSEMNĂRI MORALE – Gabriela MARIN; Să alegem tăcerea…
CIUCLARISME – Bogdan CIUCLARU; Un top…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 8 – Dana NEACȘU…
PICĂTURI DE ROUĂ – Octavian SOVIANY; Șase…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA; Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU; Două poeme…
RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA; Cinci respirări de primăvară…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ; Ca-n viață, ca-n filme ( viața la 18 ani) …
JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE; Tu, nebun de alb; eu, regină albă ( viața la 16 ani ) …
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA; Stelele din mine…
Facebook
WhatsApp
TikTok
