Iulian MAREȘ este unul dintre foștii mei elevi, de care îmi amintesc cu mare drag… Proiectul despre care ne va vorbi aici, prin mai multe povești de succes, povești de viață se numește Balkan Development Support și este o asociație tânără, ce reunește oameni cu experiență, profesioniști în sectoarele lor și creativi în ceea ce fac. Este o echipă internațională, iar obiectivul lor este să contribuie „la dezvoltarea economică, culturală și socială a locurilor unde trăim. Vom aplica lecțiile pe care le-am învățat în timp, ne vom folosi de mijloacele de care dispunem în mod firesc și de resursele pe care le putem accesa direct sau cu sprijinul prietenilor noștri, de acum sau de mâine. Considerăm că abordarea „oameni pentru oameni” e cea mai eficientă și că dezvoltarea durabilă pornește de la identificarea corectă a necesităților individuale și colective, dar solicită și punerea în evidență a perspectivei de satisfacere a fiecăreia. Ne propunem să aducem la un loc resurse și mijloace, pe care să le facem accesibile oamenilor orientați către viitor, caracterizați de onestitate și seriozitate, ce sunt interesați de bunăstarea comunităților din care fac parte.” (Ionuț CRISTACHE)
În ultimele luni, asociația noastră s-a străduit să intermedieze colaborări și parteneriate între diverse entități private și instituții publice din România, Muntenegru și, punctual, din Serbia.
De regulă, reacția autorităților publice, de nivel central sau local, a fost una de refuz, cu sau fără argumente invocate. Unele instituții au ignorat pur și simplu propunerile noastre, altele și-au explicat lipsa de interes cu motive ce țin de falsa pudoare, apreciind că nu ar fi deontologic ca reprezentanții statului să vină în sprijinul mediului privat. Ciudată gândire, nu?
Înțelegeri „pe sub masă” se fac tot timpul între firme private și instituțiile publice. Probabil că propunerile noastre nu au fost agreate, pentru că am insistat mereu pe transparență și vizibilitate în raport cu opinia publică.
Cu prilejul acestor eforturi, am constatat o înțelegere profund greșită a relației care ar trebui să fie între stat și mediul privat. De parcă bugetul public nu ar fi alimentat de taxele și impozitele plătite de mediul privat.
Excepții care se cuvin menționate au fost Primăria municipiului Târgoviște, Teatrul „Tony Bulandra”, din același oraș și DGASPC Ialomița.
În rest, am întâlnit, mai ales la nivel de primării și consilii județene, o nepăsare flagrantă. Consecința pe care refuză să o vadă respectivii este una singura: alte state, unde lucrurile stau altfel, își impun produsele pe piețele locale din România și celelalte state menționate. Ca exemplu, redăm în imagine un pachet de unt produs în Polonia. Este servit la o pensiune din județul Neamț, în apropierea căreia paște zilnic o mică turmă de vaci. Remarcați paradoxul…
IULIAN MAREȘ este jurnalist, absolvent de științe politice și, desigur, absolvent de „Carabella” târgovișteană…