EDITORIALUL DE LUNI – Nicolae STAN – Titirezul; obiectele și ființele reale…

   În copilărie n-am avut nicio jucărie. Dar nici nu le-am dus grija sau dorul. Aveam însă ceva. Aveam o gașcă bine sudată, de vreo 10-12 copii, cu plan de acțiune în fiecare zi, cu activități fel de fel. Jucăriile noastre, ca să le numesc așa, erau obiectele și ființele reale, nu simulacrele, nu lucruri confecționate. Aveam iepuri pe deal, pe care speram să-i prindem odată și odată (de îndată ce o zbughea câte unul de lângă picioarele noastre, prin iarbă sau grâu),  aveam pomi în care ne cățăram – uneori dădeam iama în pomii fructiferi ai altora, de pildă, în perii lui Mocănașu, un crăsănean cu un teren foarte mare, cu câini foarte răi, dar și cu cele mai gustoase pere din Crăsani -, aveam nuci pe care le căutam în straturile acoperite cu iarbă ale luncii unde le scăpau ciorile din cioc, aveam câini și pisici, aveam miei și viței frumoși. Dar ce nu aveam?

   Și totuși, la un moment dat, o jucărie „adevărată” a bântuit Crăsanii de Jos. Dar era numai una pentru toți copiii satului: o sfârlează mare. Oricum, mai mare decât ce făceam noi din bețe de chibrit cu o măciulie din plastic la un capăt. Titirezul se afla în sediul grădiniței, pe care nu o prea frecventam, nu era nimic de învățat acolo, consideram noi. Cu o singură excepție: zilele mai rare în care se dădea lapte dulce la prânz. Așa că, atunci, la prânz eram acolo, ne luam porția și ne făceam că ne jucăm. 

   Câteva zile, până-ntr-o săptămână, am fost curioși ce-i cu titirezul. Însă trebuia să te scoli de dimineață tare pentru a prinde primul sau al doilea loc. Cine reușea, se juca o jumătate de oră cu sfârleaza. Primul venit, primul servit. Regulă de aur a pieţei. N-aveam cum să ratez. Într-o dimineață, am ajuns primul. L-am învârtit de l-am amețit, cu o mișcare expertă venită din unirea anume a buricelor degetului mare și inelarului. Dar n-am găsit nimic seducător în el, se învârtea așa cum o făceau și cele mai mici, făcute de noi. Ne-am plictisit cu toții repede, așa că l-am lăsat fetelor care se chinuiau să-i imprime învârtirea. Am plecat către pasiunile noastre, aflate afară, în locuri binecunoscute de noi: dealul, apele limpezi ale Ialomiței, un izlaz cu iarbă numai bună de bătut mingea. Și câte, și câte.

   Așa s-a făcut că n-am plâns după artefacte. Dacă ele au sosit, într-un moment, în viața noastră, le-am luat ca și cum ni se cuveneau. Dar, în primul rând, eram încredinţaţi că  ni se cuvenea tot ce este natural.

 

Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…

 

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro