EDITORIALUL DE JOI… ALTFEL – Maria CEAUȘ – Antinevralgice

Taina urmelor

   După o zi din greul său trai, un creștin visă că a ajuns în rai. Și, smerit ca o feștilă fără seu, Îi ceru lui Dumnezeu:

   -Doamne, ai milă niscai, că mi-e cugetul un scai. Te îndură și mi-arată cum mi-a fost viața toată, eu, nevrednicul, să aflu, poate din ce a fost odată, cum acum aici să-Ți fiu, căci nu știu. Și i se arată în față un deșert pustiu și pe-o potecă întortocheată, când două perechi de urme, când una nu conteneau să scurme nisipul auriu, suișuri, coborâșuri ca să curme.

   Și omul prinse a înțelege și taina urmelor să-ncerce s-o dezlege:

   -Mare ești, Doamne! Mereu lângă urmele mele șchioape urmele Tale au fost aproape, dar, uite, oare atunci când drumu’ a fost mai greu, suișul mai abrupt sau coborâșul frânt, de ce am rămas singur? De ce-am rămas doar eu? Adâncă, mare și stingheră-i urma mea alături fără a Ta.

   -Când suferințele ți-au fost mai grele, suișul mai abrupt sau coborâșul frânt,viața îți atârna atunci de două ațe. Eu te-am purtat cu grijă-n brațe. Urmele acelea ale Mele sunt. Să nu uiți că în lume e ca aici, în rai, un singur cuget trebuie sa ai: lângă urmele Mele în viața ta, neabătut să stai!

Maria CEAUȘ este profesoară de religie; Dumnezeu, credința și poezia sunt semnele trăirilor ei, iar misiunea pe care și-o asumă este să scrie poezie religioasă, să traducă, într-o manieră poetică atractivă, modernă, frumusețea limbajului religios și adâncimea mesajului său…