EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

Desprinderea

pentru  Erica Oprea

 

Amintirea fiecărui pas făcut poate să se transforme în stare de fapt și presupune efort, efortul care, desigur, obosește și care, firesc, încorsetează, efort care distruge și care nu mai asigură reașezarea, nici reconstrucția, nici renașterea. Și totuși, amintirea fiecărui pas făcut care conduce la ea izbăvește, alină, așază privirea în registrul atent care ajută cunoașterea, care încurajează și impune desprinderea. De aici, din momentul ieșirii din pielea veche și grea, urmează așezarea în noul tipar, în acel tipar pe care îl poți modela după fiecare cuvânt al tău folosit. Îți construiești, astfel, universul în care, odată aruncat de zbaterea desprinderii, poți să lași urme, poți să arăți un traseu și poți să fii urmat, poți să fii văzut, auzit, ascultat. 

De aici, din acest moment al noii faceri, poți ușor să îți asumi desprinderea creativă și alimentarea cu zgomotul firesc al eliberării și al conștientizării unor fapte. Din acest moment vezi, aici conștientizezi și simți cum devin și îți sunt, deodată, străine propriile cuvinte, cum sunt extrase, așezate pe lamele/ și privite la microscop

Da, acum și de aici cu adevărat totul se poate privi, de acum ești la vedere, ești dezgolit și arătat, dar tot de aici ai asigurată distanța necesară pentru a reuși să trăiești momentul unic de a putea să conștientizezi căderea, căderea în lumea pe care singur, cu tenacitate ți-ai construit-o. De aici începe asumarea, începe cu adevărat durerea formării și a ascultării fiecărui cuvânt care te strânge în trupul lui ca un clește, ca unul care vrea să îți cunoască și să îți simtă limitele libertății deja asumate.

Toate acestea sunt pregătirile firești pentru durere, pentru acea durere pe care fiecare desprindere din trupul de carne și așezarea lui în cel de cuvinte se concretizează într-un fel de zbor la cele mai mari înălțimi, înălțimi de unde, firesc, totul se vede și totul se poate așeza în cuvintele care urmează să vină. Îmi sunt/ străine aceste/ ciudate unelte/ cu care/ se termină/ trupul meu

Acestea sunt cuvintele care ajută și care asigură desprinderea care eliberează, dar nu ajută durerea generată de smulgerea lor să treacă, ci, dimpotrivă, o amplifică. Fiecare cuvânt este un pas, unul decisiv, este o mică inițiere în arta desprinderii și a eliberării. De aici, toate durerile care rămân și care trebuie, în continuare, să fie scrise, să fie spuse.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…

 

 

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro