Zid
Imagine zugrăvită pe umedul zid protejat de o umbră sedusă uneori de mișcare, de anumitele ei conturări prin încercuita de privire mirare. Adunare a acestor întoarceri care coboară continuu și se lasă cuplate la imagini construite mereu nefiresc de ermeticul gând. Acest calm necesar, această interpretare. Eu într-o distanță încercând să înțeleg, să descifrez un limbaj, acela datorită căruia aș putea să fiu, să rămân doar privitor, un folositor al intuitului cod transparent demontat uneori în contextul nicicând căutat, sensibilizat și lejer (după, cred: René Char). Indiferent unde caut aș putea să o fac într-un fel nevăzut decât uneori în cuvinte. Doar în așternutul acesta oarecum protector al facerii fiecărei mișcări, oricărei descrieri a lor în asemenea limbaj regăsit, folosit pe așterneri găzduite de enigmaticul zid.
eu sunt peste ce este în jurul meu
adică
eu sunt rătăcit
Imagine completată și așezată în aceste mișcări și căutări de corp de acum transparent, dar vizibil în această simulată mișcare de umbră. Amintiri care spun necontenit cât își pot aminti despre trup, de faptul mereu amintit că trupul este îngăduit (după, cred: Andrei Pleșu) întotdeauna cu îndoielile lui de acum enumerate și îngăduite de umbră. Azimut căutat, înfiorat de atingeri mereu (ne)firești cu lumina, cu acele întoarceri ale firii înspre ochiul deschis sau închis, după placul acestui ascunsului zeu. În imagini mișcarea ancorează și păstrează întinse retușuri, funcțiuni care destabilizează tăcerea acum locuită, adăpostită în miez argilos ca un rost intuit într-o rană închisă ascunsă de os. Amenajare a stării care cuprinde întocmiri luminate de activatele stări, de priviri întoarse întotdeauna ca firea ce așteaptă și recunoaște aceste repetate rumori.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
