1.
Antigeneză
Deschizi ochii
cu aceeași uimire
și-ți desprinzi dintre
straturile de carne,
Începutul.
O explozie-cuvânt
pe un alb tăios,
lumină crudă în
neumbra ei, e
Adevărul pe care nu ți=l
recunoști cu nici un chip,
antigeneza
chipului tău care
nu seamănă cu
al nimănui.
E aceeași
nenaștere repetabilă
pe care o parcurgi
în fiecare zi
de umanitate,
de uimire în fața
a ceea ce știi
că nu vei cunoaște
niciodată.
2.
Genetică
Te aștept dincolo de
promisiunile făcute în fața lumii,
de solemnitate și cutume.
Știi că nemurirea se citește
altundeva, nu pe pagini
prăfuite, pline de litere
care și-au pierdut sensul
de la atâtea rostiri.
Aruncă-te în golul
unei certitudini fixate
mai adânc, undeva în liniile
cele mai șterse ale codului tău,
abia acolo îți vei da seama
de câtă neștiință ești în stare.
E în regulă, nu te teme,
e doar mai mult loc pe pagini,
pe pergamentul pielii tale,
să-ți scrijelești propriile
semne, înțelesuri
ale unei neînțelegeri profund
umane.
Nu-ți fie rușine.
E doar mai mult timp
pentru uimire.
3.
Microcosmos
E una din diminețile
prelungi în care n-ai
privi dincolo de aerul
care îți ține de cald,
nu ți-ar păsa de istorii,
civilizații sau repere.
Ce reper ți-ar putea fi
mai solid decât
neîndoielnica stare de
imponderabilitate pe care
o trăiești acum?
N-ar înțelege nimeni și,
la drept vorbind, nici
nu-ți pasă dacă o pot face,
că liniștea asta n-ai
da-o pentru cele mai mari
cuvinte. Nimic nu e mai
sincer decât o respirație
caldă pe obraz.