DUMINICA DE POEZIE – Constanța POPESCU – Cinci

gânduri în soliloc

 

Mi s-au încurcat niște vorbe

în cerul gurii,

au ieșit mirări rotunde,

când le voiam dezmierdări de taină…

privire-mi ți-a transmis neputințe,

când poveștile nu se încălzesc,

se nasc fierbinți.

Se face noapte peste noiembrie-târziu,

când femeile ți culcă dorința la ușă

și te așteptă s-o calci, s-o sfâșii

cănd nu mai poate deveni poveste…

De mii de așteptări, toamna

îți intră ăn  carne,

cu atâtea dorite bucurii,

iubirea e participarea la taina suferinței,

îngăduință și resemnare,

 drum închis în suflet,

o pasăre în colivie strălucitoare…

cine să-i împrumute aripa lui, 

pe vecie?

Sau să o lase la ușă…

 

Te cunosc după tăceri

 

Îmi lăsaseși peste tot urme

de tăceri pietrificate,

locuri și semne când îți bântuiam 

prin gânduri.

Pe prag și la ferestre fâlfâiau

bucăți din ele, foste gânduri neterminate..

Mă țineai departe,

așa mă vedeai mai bine,

cum ar fi trebuit să fie copia perfectă

a bucuriei,  mâna tandră, dorită îmbrățișare.

Ochii? da ei puteau striga, dori, 

mângâia sau plânge. Ei te certau ca să te ierte.

Povesteau ce nu puteau cuvintele

și-ți arătau tăinuitul dor, 

tristețea că suntem

fire risipite de nisip în clepsidra

uitată de noroc.

E un trend nou, în iarna asta

să așezi la ușă cununițe din tăceri

îndrăgostite,  alungate  de marile case

cu povești de odihnit clipa.

Poeții, ei știu ce nu poți să taci

și te ascultă…

 

Să fug…

 

M-aș duce departe de lume,

să uit de târziu, de mine

și de buzunarele sparte.

Am doi pumni de vise,

boțite sunt toate,

se scurg și de foame nu-mi țin.

Las urme în juru-mi 

pentru alții-i festin,

le vor crește iubiri, bucurii

și copii.

Dau slavă Bunului, că pot să

mă-nchin,  că am încă pașii la mine,

vorbele scurte, toiag printre vii.

Nimic nu e gratis,

nici zâmbet, nici plâns.

Plătesc azi o carte amânată,

ajunsă destin.

Mi-e sete de bine, de cald 

și iubire,

încă se poate să fug de mine…

 

Probabilități

 

Imaginea mea, tot mai blurată,

în fiecare zi obturează vizorul

și nimeni numai știe,

dacă mai sunt, sau mă ascund

după pânza de păianjen,

de dinainte de a fugi, 

de noi.

De la tine încoace,

toate sunt posibile,

un fel de scenarii Sf.

 

Femeile

 

Despre femei trebuie să vorbești încet,

cu lacrima în colțul ochiului

și mâna pe inimă,

sau doar să le iubești,

atunci când fac pașii mici,

dar cu detentă până la cer și înapoi,

doar o buclă plină cu îngeri

care ne măsoară temperatura

și ne mătură fricile.

Au ele mirosul de gutuie coaptă, 

de scorțișoară și noroc.

Pe sânul lor se culcă bucuria

și se hrănește viața.

Nimic nu se măsoară, nu se contorizează,

ard până la capăt,

feștile în ceața dureroasă a tristeții,

umăr cald cu zâmbet în privire

și când le doare și mai puțin, când

le este dorul, dor.

Pentru ele, Dumnezeu a deschis o poartă,

atâta vreme s-au străduit, au obosit,

tocind în gând o rugăciune pentru toți,

mâinile, o flacără cu miros 

de sărbătoare 

vă strânge în jur, tămăduind cărări

și neputințe, ele pot tot

pentru că iubesc tot, până la capăt

și când nu mai pot,

fac niște copii și mai mereu o ciorbă..

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro