DUMINICA DE POEZIE – Constanța POPESCU – Cinci

1.

Umbra 

Dacă vrei, am să tac, lângă umărul tău.
Alfabetul cu litere șterse,
mă obligă să te cuprind,
să te acopăr cu șoapte,
iar acolo unde nu sunt, e dorul…
lasă-mă să exersez liniștea,
nu-mi vorbi despre nimic,
e peste tot…
Dacă vrei, am să scriu povestea
pe un bilețel strecurat sub perna
cu vise decolorate…
vor înflori de câte ori le uzi
cu privirea care mă îmbracă
în tandreți de primăvară…
și atunci, lasă-mă să tac,
pentru câteva anotimpuri
și voi fi umbra ta caldă,
dacă vrei..

2.

Litere din lacrimi

M-ai lăsat să răstorn șuvoiul de cuvinte
pe foile albe ce mă așteptau
de câteva decenii…
m-ai lăsat să spun orice, dar nu oricum,
cu lacrimi printre litere…
ca să se vadă doar bucuria resemnată,
înțelepțirea suferinței să pară inspirată.
Prin toate am trecut
și am urcat și am căzut,
m-am ridicat și am trecut
atâtea vămi câte mi-ai dat.
Când voi pleca, ia-mă ușor și spune-mi că afară
mă așteaptă dimineața cu surprize…
EA nu vine niciodată-n zori,
te adoarme să nu îi simți mirosul de departe…
cerneala visului să fie de mult uscată
și orice vorbă, inutilă…

3.

Altă perlă

Sunt țăndări, cioburi,
mă împrăștii pe cărări
rănind pașii care mă iubesc.
Cum să mă mai reclădesc,
când Dumnezeu mă suflă
spre alt anotimp în care nu am așternut
nisipul liniștii?
Ce bine știi să mă iubești alungându-mă…!
Aș fi putut fi scoică pentru altă perlă,
din oceanul timpului,
dar m-ai băut cu prea multă sete,
secând cupa dorului.

4.

Eram zâmbetul care topește

Mi-ai răvășit colecția de zâmbete,
căutând locul unde se suprapunea perfect,
sărutul peste amintirea tandră.
Am cutreierat eternitatea pe cărări
cu soarele curs pe frunze și pe flori,
care n-au obosit să mă aștepte
cu o rochie plină de gânduri
presărate peste curcubeul ploii,
amețitor de parfumat…
Eram cea mai frumoasă femeie,
cu pașii însângerați pe stânca începutului.
Eram suava respirație printre hohote de plâns
și apoi suspinul acceptării…
Eram privirea care te întoarce din drum
și zâmbetul care topește depărtarea,
scriind povești despre noi,
mai emoționați decât mirii din pozele
unui album cu foile rupte…

5.

Vis de taină

La atingerea nopții, spune-mi
că sunt prima stea care se zbate în pleoapa ta
ca să te învăluie în mister, în dor și bucurie…
Nu-mi explica de trece timpul
și pașii rari cu greu mai urcă scara,
că eu vibrez în rezonanță cu noaptea
care trage cortina peste păcate
și ne îngheață vorbele-n gând…
La ferestre luna aprinde umbre
ascunse de perdeaua unui vis uitat.
Trec anotimpuri și timpuri se succed
tot mai încurc povestea
pe care aș fi vrut să o scriu
când întuneric tot mai mult se așează
în calea cuvântului de taină,
ce nu mi-e hărăzit…
E anotimpul în care
împrăștiem cuvintele ca un balsam,
vechi răni se închid
când prindem îmbrățișarea de sub vâsc
și ceasul se mai gândește când va bate…

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro