DUMINICA DE POEZIE – Constanța POPESCU – Cinci

1.

 

Toamnei, cu dragoste!

 

Era în vizita ei de mult anunțată,

îmi tăcea  printre perdele,

îmi răvășea prioritățile,

când scurtează niște gânduri,

care nu ajung la tine

și așezată pe un colt de suflet,

golește cana cu vin,

anxiarul femeilor frumoase,

rătăcite între doruri..

O Toamnă, potolește-ți imaginația,

noaptea e tot neagră și  grea,

ziua abia mai deschide ușa,

ceasul nu se mai aude

și telefonul fără baterie…

Am deconectat soneria și 

în liniștea dintre gândurile obosite,

se aude un câine,

cerând porția lui de tandrețe…

 

2.

 

Alegeri

 

Cafeaua cu gânduri amare

îmi abate privirea 

de la firul Ariadnei

și când nu mai pot,

cu puterea de avarie,

apropii depărtarea dintre cuvinte

și îmbrățișarea tăcerilor,

o formă a acceptării că existăm,

niște puncte luminoase,

pe cerul insomniilor dintre două doruri.

Alegem niște lacrimi de urgență

și îndepărtându-ne,

curățăm povestea…

și toate devin ca la Facerea lumii.

 

3.

 

Niște întrebări

 

Cine mai știe ce va fi mâine?

La fereastră, aliniate insomniile

scriu  cartea minunilor negăsite

în noaptea dintre anotimpuri,

privirea –mi îmbrățișează singurătatea,

chiriașul neputințelor tăcute

și nici mirările nu se mai ostenesc

să te caute…

 

Tristețea se uită prin geamul aburit

la o durere restantă,

o poveste prea veche, ca să mai fie ștearsă,

contorizată în părul decolorat,

în cearcănele ce-mi desenează

privirea, în pasul ce nu mai urcă pragul.

Și dacă cineva mi-ar găsit bucuriile,

să-mi lase o floare

cu care să colorez diminețile

dintre întrebările

care încep cu „de ce”…

și cine îmi va mai răspunde? 

 

4.

 

Probabilități

 

Nimicul umple totul

are prezent și viitor puternic,

eu doar dureri de cap,

depresia în colțul ușii,

resemnare tolănită pe tastele

leptopului,

și o tristețe ca o pătură grea

din care nu mai ies, mi-e frig și frică.

Mai aștept trei tăceri

și o lacrimă ștearsă în grabă,

cu care fac liniștea inutilă.

Și tu Doamne alegi rău uneori,

curajul meu si-a rupt piciorul

înainte de nebunia planetară,

și de atunci

cu cârja mea șubredă

fac scării fântânilor,

așteptând să-mi speli cearcănele

de pe suflet

și să-mi repari  podul dintre

doruri… poate se vor întâlni

când pun cumpănă fântânii.

 

5.

 

Melodia

 

Hei, mai știi câte dimineți boțite,

aruncam pe cărarea

spre bucuria primară?

Parcă la capăt de drum aruncam

și pantofii cu neliniști

și broboada cu lacrimi,

iar la capăt așezam cu grijă,

în părți inegale, iubire și uitare,

pentru fiecare altfel,

pretenții, neputințe, cu sacii…

Doar melodia aceea se mai cântă uneori

la un radio de nișă…

și eu o fostă nișă…

cred că toți ascultăm uneori

Odă bucuriei

și ne e tare bine!

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro