DUMINICA DE POEZIE – Constanța POPESCU

Distribuie:

1.

 

Regula inimii

 

Dorul tău miroase a rouă

și a frunză galbenă…

e ultima culoare ce îmi spală irisul…

vine o vreme

când viscolul are culoarea iubirii…

ce să faci?

Te supui

și îmbraci haina anotimpului.

Vine o vreme când albul

schimbă orice culoare,

înainte de a deveni sentiment

și atunci totul e simplu,

respectăm regula inimii:

tot sau nimic!

 

2.

 

Lacrima de dor

 

Tu, ecoul bucuriilor mele,

spune, cum le contorizezi,

lăsând sinapsele deschise spre cer,

să intre nemurirea, să curgă

diminețile neucise în răboj

sau ai furat formula tinereții

și ai ascuns din pașii alunecați spre neființă?

Spune-mi se mai aude începutul,

pe care nu știam că l-am produs

sau mă invidiezi că eu, femeia

sunt ușierul Creatorului,

care a pictat roze și zâmbete

acolo unde spinii se infigeau în poezie

să curgă lacrima de dor?

Spune-mi, ai marcat începutul de drum?

Sfârșitul mă străduiesc de-un veac

să-l rătăcesc și încă mai trudesc…

 

3.

 

Soldații de restriște

 

Cuvintele, soldații mei de restriște,

luați prizonieri de suferință,

agonizează în fața sentimentului suprem.

Dă-mi Doamne forma ancestrală

prin care să comunic totul

fără să doară, fără să anulez zborul planificat.

Lasă-mi vorbele, pachete de flori presate

atunci când gesturile înghețate de prea dor,

au rămas amprentate în iris

și nu le pot strivi cu pleoapele…

să curgă poveștile…

 

4.

 

Se prăbușesc anotimpuri peste noi

 

Noapte, pictezi cu picuri de neagră catifea

urmele pașilor abandonați,

pe alte cărări de culoare.

Nu m-ai întrebat ce culoare am ales,

ca să-mi găsești cărarea,

nu ai știut că noapte și zi,

sunt una și aceeași, în calendarul dorului

și doar așteptarea se rostogolește

prăbușind anotimpurile peste noi…

când devenim în ce în ce mai

transparenți,

iar eu cenușăreasa cu rochia de stele

și conduri de noapte,

sunt tot acolo de la începutul iernii,

așteptând zăpada să ne albească de păcate

și așteptări…

 

5.

 

Putințele plăpânde

 

Știi câtă umbră am în gânduri?

Putere păstrată la răcoare să-mi ardă

tristețea când nu cunosc răspunsul

la cartea lăsată de mesagerul morții…

Mă doare, e semnul că mai pot să adun

putințele plăpânde, să rostuiesc

platforma de unde se înalță zborul.

Iubite, visele astea s-au încurcat

de pașii mei și trebuie să le predau intacte.

Scenarii, povești nearhivate se rostogolesc

să cred eternitatea prea mică

și am atâtea de parcurs.

Lasă-mi zborul neucis..

și aduc eu avionul și pista de încercări.

 

 

 

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro