TABLETA DE MARȚI – Gabriel ENACHE – Anaklasis

Desenul, călătoriile lui

   Desenul, gestul de a mă desface în linii croșetate mereu infinit, mă apropie firesc de momentele calde ale apropierii de teritoriile visului, vis mereu prelungit în ceea ce se lasă așezat în (ne)definitul crochiu, în ritualuri ale rememorării și ale retrăirii acelor semne și secvențe care au refuzat să mă părăsească sau stări care mi-au alimentat și hrănit vizual, mental și olfactiv anumite momente ale vieții de până acum, de până atunci. Oricare apropiere, oricare pas făcut într-un univers desfăcut de linia care începe un desen presupune/propune un imediat proces de întoarcere, de privire înapoi și de retrăire cu intensitate ale unor episoade temporale pe care le numeam uitate. Desenul, fantezia și fragilitatea lui are aceste calități, de a (re)învia lumea  firesc, de a răsuci privirea și mintea celui care rezonează cu mesajele ei, de a răscoli predispoziții spre evadare și de a le îndeplini chiar (de) atunci. Este una dintre puterile pe care le stăpânește și de care se folosește mâna care desenează atunci când se apropie sau se așază în formele, în modurile de a se arăta, de a se expune scriind cât de mult se poate din toate aceste întrupări caligrafiate de gând.

   Desenul și (a)plecările lui mă conduc continuu spre nostos-ul întrupat pictural, spre acest ritual magic al întoarcerii și al retrăirii (pe) un teritoriu al spațiilor care nu se lasă seduse decât și numai de propriile vibrații. Se poate vedea de aici, din această metodă de expunere, mai multe moduri (diferite) de a spune despre toate aceste (re)trăiri sau intense (pre)simțiri, mai multe feluri de a privi, uneori, aceleași lucruri, dar de a arăta modul diferit de a le așeza pe fiecare în lumină, de a le expune în vecinătățile umbrei, în lumina cu care se înconjoară toate în momentul privirii, al observării, al atingerii lor. Se pot vedea în dansul propus de desen felurile de relații care completează și amplifică totul, dar și gestul de fandare  subtil, rafinat și cu dozele de transparență necesare pentru a le pune în valoare corporalitatea.

   Desenul prinde și transportă în mișcările lui linia sigură marcată de liniștea tandreții, de tendințe migratoare spre urme lăsate de gestul care a remarcat mișcarea împreună cu amplificările ei. Desfășurarea luminii, expunerea și eliberarea ei pe toate palierele pe care se poate face vizibilă prin (ne)vinovate contraste și de a-i face vizibil fiecare por, modul cum este impusă prezența ei delicată, cum lasă să se  desfășoare în fiecare loc luminos golurile lăsate intenționat să fie umplute cu corpul, cu obiectul surprins.

   Desenul mă ajută să văd lumea aceasta/aceea fugită, eliberată sau rătăcită într-un fel de halou oniric, formele ei de reprezentare, de impunere a oricărei prezențe și de explozie a unei mișcări care părea definitiv și până la capăt de corpul prins aici uitată. Desenul îmi propune moduri de a vedea, de a înțelege, de a percepe, de a acumula și de a evada încărcat cu senzații și cu modurile de a le consuma amplificate, înmulțite, îmbogățite ale lumii, ale obiectelor și ale corpurilor ei iar itinerariul început de aici este unul mereu clasic și luminos, este acel fel de drum care impune traseul, dar care lasă celui care îl parcurge posibilitatea de a-și trăi și de a-și savura libertățile care îl însoțesc până la capătul lui. Pot astfel rămâne prins în asemenea plasă magică a locuirii într-un dincolo transcendent, făcut posibil privirilor mele cu ajutorul desenului, al liniei care mă învață continuu despre început, dar și împreună cu disponibilitatea de mă încărca magic și de a descrie, de a spune firesc despre ce trăiesc și despre ce mă înconjoară și mă protejează firesc.

   Desenul păstrează în liniile, în desfășurările lui bucuria refacerii timpului, cu tot ceea ce îl compune, bucuria de a nu lăsa să se piardă fragmentul de timp pe care fiecare din noi a avut curajul și inspirația să îl privească, să îl păstreze, să îl ducă mai departe nu cum l-a văzut sau trăit, ci amplificat, încărcat, îmbogățit și lăsat să călătorească așa mai departe. Putem astfel privi și păstra felurile de rătăcire și de întoarcere al altora și al nostru, felurile în care am putut înțelege acest drum și ritual magic de întoarcere sau de rămânere prins în timp, de rămânere în lume, de întoarcere, sau nu, acasă.