TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Schimbarea ca fenomen constant și necesar

Distribuie:

Dacă analizăm existența reducând-o la perspectiva biologiei și a fizicii, fără să fie nevoie să intrăm pe terenul unor domenii mai abstracte, cum ar fi filosofia, putem deduce, fără prea mare dificultate, constanța schimbării. Din punct de vedere biologic, totalitatea ființelor vii poate fi redusă la o serie de organisme care cresc, generează țesuturi noi, se înmulțesc și depind de o serie de procese desfășurate în mod continuu pentru a-și menține existența. În plus, plasarea în interiorul unei cronologii implică deplasarea ireversibilă, într-un singur sens pe axa timpului, într-o succesiune de momente. Astfel, însăși natura noastră, de ființe vii plasate în timp, atrage după sine necesitatea schimbării.

Putem, bineînțeles, să avem o abordare mai nuanțată, filosofică, psihologică sau, de ce nu, mai poetică asupra acestui subiect, fiind o preocupare umană veche, dar cu ecouri din ce în ce mai puternice în ziua de azi. De exemplu, filosofia lui Hegel s-a construit, în mare măsură, în jurul unui concept similar, și anume devenirea, cu ramificații în cazul logicii, al naturii, al istoriei. Dorința de schimbare la nivel de umanitate s-a manifestat, de-a lungul timpului, cu privire la nevoia sa de a-și ușura existența, de a depăși limitările determinate de factorii naturali, de mediul de proveniență, de inabilități fizice, ducând la evoluția tehnologică, la explorarea teritoriilor, la revoluții în industrie și știință.

La ora actuală, cele mai multe voci care vorbesc despre schimbare se aud din sferele psihologiei, științelor sociale, ecologiei, civismului și, nu în ultimul rând, din mass media. Librăriile sunt inundate de cărți scrise pe tema schimbării, a dezvoltării personale, internetul este plin de articole, vloguri și podcasturi care tratează importanța transformării într-un sine mai bun, societatea iese în stradă pentru înlocuirea clasei politice, pentru a schimba ceva, apar în mod continuu reclame la produse noi, inovatoare, tendințele variază de la un sezon la altul, gadgeturile evoluează, peste tot apar actualizări. Acum, mai mult ca niciodată, nu putem percepe lumea în absența schimbării. Cu atât mai mult, falia produsă de cele două războaie mondiale între lumea antebelică și cea postbelică a impus schimbarea ca o constantă a existenței umane.

Omul, în acest context (un puternic catalizator fiind și situația epidemiologică mondială), este prins între dorința sa de a fi în control, de predictibilitate, de a fi un soi de demiurg al propriei vieți și între necesitatea de a se adapta la bombardamentul de schimbări pe care mediul exterior i le impune. Esențializând foarte mult, abilitatea de adaptare este o chestiune de supraviețuire. 

Ce e de făcut când schimbarea este necesară, dar ea nu-ți iese, când apar blocaje interioare sau exterioare? Ce frici se afla la mijloc?  Ce e de făcut în situația opusă, când te afli într-o goană după ea, fără filtru, fără criterii, doar de dragul de a schimba ceva? Unde vrei să evadezi, de ce vrei să fugi, de fapt? 

Un prim pas, aparent simplu, dar dificil de realizat din cauza naturii umane, este acceptarea faptului că transformarea, în orice sens ar fi ea, este inevitabilă, renunțarea la lupta de a nu da drumul unor obiceiuri, canoane sau modele perimate. Un al doilea pas necesar, care implică multă muncă cu sinele, este conștientizarea și autocontrolul în sensul producerii sau înlesnirii schimbării, prin adoptarea unei poziții active, nu pasive, față de propria existență și față de modul de relaționare cu cei din jur. Acest al doilea pas are aplicabilitate atât în cazul celor care opun rezistență, cât și în cazul celor care adoptă schimbarea din inerție, oferind o ordonare, un scop și un sens întregului proces. Nu în ultimul rând, este necesar să se păstreze o continuitate și o constanță în schimbare, un pas oricât de mic fiind un progres față de o lipsă totală de atitudine.

Poate tocmai de aceea apar animozități în relația dintre societatea civilă și cei din conducere și administrație. Se aruncă responsabilitatea dintr-o parte în alta, se așteaptă să se schimbe ceva, dar puțini sunt aceia care-și asumă propria schimbare, oricât de măruntă, dar consistentă. De multe ori, așa numitele reforme care se adoptă sunt făcute doar ca să fie făcute, fără sens, fără disciplina celor care le concep sau a celor care le pun în aplicare, doar pentru a lăsa niște urme, nu neapărat pentru a evolua.

Noi când începem să devenim?

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro