EDITORIALUL DE MIERCURI – Iuliana RICH – Târgovișteni în suflet și în gând

Sindromul Stockholm

   Ne învățăm și cu răul, nu numai cu binele. Devine intrinsec legat de viața noastră. În comunism, stăteam la cozi interminabile, uneori fără să știm dacă aduceau la alimentare vreo gheară sau o bucată de brânză. Parizerul acela roz – un pic vișiniu – ni se părea o gustare nemaipomenită, cu pâine proaspătă. Smântâna (sour cream) era și ea raționalizată și, poate de aceea, o cumpăr în Marea Britanie, în amintirea vremurilor de penurie. Ne adaptam ca să supraviețuim. Suportam,  pentru că nu știam diferența și ne era frică de Sistem.

   Neobișnuit, dar pragmatic, sindromul Stockholm se referă la o legătură psihică și afectivă dintre agresor și victimă. Viața victimei depinde de agresor sau de cel care a răpit-o, așa că (vrând-nevrând) îl suportă și îi face pe plac. O relație toxică de interdependență se dezvoltă de aici. Sentimentele sunt iraționale: ,,lasă, mă, că așa e el’’ sau ,,n-a vrut să mă bată, dar era obosit de la muncă și nervos’’. Captiva din acea relație nu mai disociază abuzul (realitatea) de un comportament normal (imaginația ei).

   Cred că din 100 de telenovele turcești, cel puțin 70% conțin o poveste bazată pe abuzul caracteristic sindromului Stockholm. Morbul îi face pe privitorii acelor tragedii să stea cu ochii lipiți de ecran, până când unul dintre eroi moare sau victima reușește să fugă. În             ,,Pitulicea” (,,Calicușu”), romanul scriitorului turc Reşat Nuri Güntekin, dragostea tinerei orfane educată la colegiu privat este trădată de vărul ei Kamran. Pitulicea (eroina principală) fuge în ziua nunții și călătorește prin Anatolia, unde lucrează ca profesoară. Un roman progresist prin temele pe care le abordează (răpirea, abuzul, refugiul, machismul, condiția femeii, percepută ca inferioară bărbatului), ca și anul în care a fost scris (1922). Frumoasa Feride nu face compromisuri și, de aceea, va fi condamnată și izolată de societatea în care trăiește.

   Unul dintre cele mai faimoase exemple de victime cu sindromul Stockholm este Patty Hearst, o renumită moștenitoare a unei afaceri mass-media, care a fost răpită în 1974. Hearst și-a ajutat, în cele din urmă, răpitorii să jefuiască o bancă și și-a exprimat sprijinul pentru cauza lor militantă.

   Abuzatorii sunt categorici și fără milă. Relația dintre Nancy și Bill Sikes din romanul „Oliver Twist”, al cunoscătorului de oameni Charles Dickens, este una dintre cele mai puternice exemple literare de toxicitate marcată de teamă, manipulare și violență extremă. În final, Nancy moare bătută de Sykes, pe care îl iertase mereu, sub motivul că el nu putea trăi fără ea. Aria ,,As long as he needs me’’ (,,Atâta vreme cât are nevoie de mine’’)  din musical-ul marelui compozitor Sir Lloyd Webber este, probabil, una din cele mai puternice declarații de dragoste ale unei femei.

   Mai sunt și alte motive. Manipularea din partea tatălui sau a altor membri ai familiei în care femeile au fost crescute, modelarea de către o societate care tolerează și abuzul și sechestrul anulează motivația acestor victime de a merge singure înainte, în procesul respectiv salvându-și și copiii. Marginalizată, femeia în chestiune cu greu va divorța și din motive de statut social și hearsay (bârfă): ,, Ce va zice lumea?’’

   Trăim vremuri tulburi, în care rețelele de socializare și mastodonți precum Netflix, Amazon Prime, Facebook și YouTube mediatizează filme și seriale în care dragostea obsesivă, violența de gen, abuzurile și sadismul sunt de rigueur. Capitalismul a creat monștri care iau droguri, petrec până spre dimineață și sunt manipulatori acasă la ei. Aceleași certuri, ca de fiecare dată… În ciuda promisiunilor, nimic nu se schimbă. Chiar dacă Făt-Frumos se transformă în Zmeul cel rău după ce și-a văzut măgarul legat la gard, femeile decid să rămână în acea relație abuzivă. Pretexte, vorbe dulci,  mici cadouri, menținerea statutului social toate sunt motive pentru a suporta acest comportament abuziv. Promovând conceptul de self-care (grija de sine), scriitoarea americană Charlotte Lieberman scrie că dispozitivele noastre digitale ne-au îndepărtat de sinele nostru și ne-au orientat pe datele furnizate de ele despre noi înșine, de la numărul caloriilor arse la nivelul de stres sau la calitatea somnului. Ironic este faptul că toate aceste date care reliefează progresul făcut în îngrijirea de sine alimentează tendinţele perfecţioniste, ne fac autocritici ori de câte ori ieșim din cadenţă și, în cazuri extreme, ne împing spre obsesia atingerii celei mai bune versiuni posibile. Nici dating site-urile nu ajută, pentru că femeile se alimentează cu iluzii, în timp ce partenerii găsiți online au mai multe iubite în același timp. Sub pretextul căpătării experienței, multe femei tinere sfârșesc în relații abuzive și bolnave.

   Unde sunt the good old fashion ways prin care posibilii parteneri se cunoșteau mai întâi în prezența părinților, iar relațiile se bazau pe respect reciproc și dorința de a da iubitei, încredere de sine? A iubi înseamnă, în primul rând, a te iubi pe tine însăți. Adevărata iubire se naște din adevăr și din respect.

Iuliana  RICH, „târgovișteancă în suflet și în gând”, a fost elevă și profesoară de engleză la liceele „Ienăchiță Văcărescu” și „Constantin Carabella”, trăiește de mulți ani în Țara Galilor, de unde, ca profesoară, interpretă și traducătoare, a adus programele educaționale Erasmus cu Guvernul Velș, la Târgoviște…