CARABELLA   ÎNDOLIATĂ…Doamna Fănica

 

Doamna Fănica

 

Un liceu este o lume în sine. Cu eroii și poveștile ei. Cu victorii răsunătoare și lupte de uzură. Cu zile solemne și activități de rutină. Dar mai ales cu oameni. 

 

Interfața acestei întregi lumi este secretariatul. Despre secretariatul unei școli se vorbește, în general, puțin. Poate și pentru că în secretariate se vorbește mult: mai toți cei care intră într-un liceu au treabă și pe la secretariat. Cât despre cei care lucrează într-un liceu, dacă nu au treabă, își fac. La secretariat vei reuși să descâlcești, mai întotdeauna, nu știu ce încurcată problemă de serviciu. Sau, dacă nu, vei găsi cel puțin o vorbă bună.

 

Pe doamna Fănica am cunoscut-o în vara ultimului an al mileniului trecut. Ei i-am lăsat dosarul de înscriere la concurs. Tocmai fusesem prevenit că n-am nicio șansă. Eram prea tânăr. Și am întrebat-o dacă mai are rost. „Ei, până la urmă, fiecare are șansa lui”, mi-a răspuns. Și mi-a zâmbit încurajator. Și a avut dreptate.

 

Apoi, am cunoscut-o mai bine în timpul pauzei de la ora zece. Încă se fuma în instituțiile publice, iar catedra de română își bea cafeaua la secretariat. Mereu atentă, intervenea rar în discuțiile noastre și doar atunci când simțea nevoia să detensioneze atmosfera cu vreo glumă.

 

Doamnei Fănica i-am arătat fotografiile pe care i le-am făcut fetei mele, imediat după ce a început să meargă. Însă nu știu dacă i-am dus vreodată un buchet de flori. Sau o cutie de bomboane. Gabi are obiceiul de a dărui flori prin școală și mi-am spus, probabil, că este suficient. Apoi, întotdeauna mi-am zis că nu le datorez mare lucru altora. Însă știu acum că doamnei Fănica îi datorez destul de mult. Și nu cred că sunt singurul.

 

De fapt, dacă stau să mă gândesc, doamna Fănica mă cunoștea mai bine decât mulți dintre colegi. Eu, în schimb, am cunoscut-o destul de puțin. Știu că avea două fete. Una dintre ele mi-a fost, pentru puțină vreme, elevă. Și că, de curând, devenise bunică. Iar acest nou rol îi era drag până peste poate. 

 

Eficientă, bună cunoscătoare de limba română, lucru destul de rar astăzi, având răspuns la orice întrebare care ținea de domeniul ei, dispusă să muncească ore întregi peste program, inclusiv în weekend, doamna Fănica era întotdeauna prezentă atunci când era nevoie de ea. Și mai mereu era nevoie. Ca noi toți, avea și zile mai proaste, când trântea, bufnea, plângea, apoi din nou tuna și fulgera. Însă în ziua următoare, zâmbetul ei lumina din nou încăperea.

Ca să scriu aceste rânduri, am avut nevoie de tot curajul de care dispun. Doamna Fănica Vlad a fost, până ieri, secretar-șef al Colegiului Național „Constantin Carabella”. 

 

Nu știu cum stă treaba cu Dumnezeu, dar dacă există, vreau să-mi imaginez că tocmai a invitat-o la o cafea. Și că i-a zâmbit.

 

                                                                                       Daniel  TACHE

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro