Educatie

1. ea se însera   ea se însera nu îmbătrânea doar se însera puțin nu foarte mult doar cam cât i-ar trebui unei păsări flamingo să treacă în zbor pe deasupra unui oraș inexistent ea se însera iar între timp o cortină de fier se lăsa greu peste un timp netrăit îndeajuns un înger mic … Citește mai mult

În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ…  Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi … Citește mai mult

Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc.  S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe … Citește mai mult

Cântecul păsării de plajă, de Tudor Ganea, Editura Polirom   Tăcerea se așază de fiecare dată cu discreție în toate cuvintele nespuse, în toate acele cuvinte care nu s-au putut scrie și își face astfel cunoscute, în fiecare dintre aceste stări și posibilități ale lor pliurile propice ascunderii, ale nespunerii, ale tăcerii și ale fiecărei … Citește mai mult

     Cam în aceste zile, poate mai înainte, poate după ce trăsese Joana Carda linia pe pământ cu nuiaua de velniș, se plimba un bărbat pe plajă, era pe înserate, cînd foșnetul valurilor de-abia se aude, scurt și reținut ca un suspin fără motiv, iar acest bărbat, care va spune mai tîrziu că se … Citește mai mult

Câteva povești despre lumi posibile și imposibile, despre cuvinte și imaginile lor trăite, și mai departe despre complexitățile care pot să încapă în toate aceste așezări ale lor. Cu Delia Calancia… Dragă Delia,    Unu: Se pot vedea și simți în desenele tale anumite reprezentări și un fel de reașezări ale lumii și ale tuturor celor … Citește mai mult

   Într-un interviu din 1935, anul premierei operei O noapte furtunoasă, care i-a marcat cariera în tinereţe, Paul Constantinescu îşi definea intenţiile: „În compoziţie am dibuit aproape singur, însă de la început am simţit nevoia cântecului popular şi într-o oarecare măsură şi a muzicii psaltice, pe care din când în când, cu ajutorul vreunui preot, am … Citește mai mult

Am văzut și eu ultima ecranizare Dune și cu riscul de a răvăși puțin ograda pe care o îngrijește bine prietenul Marius Mihălăchioiu, am să arunc câteva comentarii la adresa filmului. O să îndrăznesc chiar mai mult și o să încerc, de fapt, să comentez… comentarii pe care le-am auzit despre acest film.  „Acest film … Citește mai mult

   Nu scăpase de obiceiul de a se uita lung la copacul de lângă fereastra bucătăriei, la cei doi porumbei care şi-au trăit tinereţea împreună. Nu ştia că porumbeii sălbatici sunt monogami, credea că „orăşeni” fiind, au căpătat obiceiuri omeneşti – trăiesc pe la ferestrele noastre, nu-i aşa! – dar ei şi-au păstrat cuibul an de … Citește mai mult

   „Ce l-ar mai putea tulbura pe cel care nu așteaptă niciun mâine?” (A. Camus, Fața și reversul)    Albert Camus, filosoful absurdului, a articulat, în multe dintre discursurile din opera sa, problematica opoziției, a conflictului, născute din relația între ființa umană, pe de o parte, ce simte în interiorul ei dorința de claritate, de fericire și … Citește mai mult

pentru Ioan Pintea    Orice apropiere presupune și impune un fel de cunoaștere, un fel de atingere de cel cu care vrei să cuprinzi înțelegeri, de cel cu care îți dorești să împărtășești fiecare dintre sunetele sau cuvintele necunoscute, neauzite până atunci. Mai departe presupune atingere, o împingere continuă către cel ale cărui stări vrei să … Citește mai mult

   Ziua bună și bun găsit la o nouă minunată tabletă de sâmbătă. Azi, înainte de toate ne aducem aminte că pe 30 octombrie 1960 s-a născut cel care a devenit cel mai bun fotbalist din trecut, prezent sau viitor. Grande Diego, Don Diego Armando Maradona… În copilărie, după ce sufla în lumânările unui tort imaginar, … Citește mai mult

Cum m-am îndrăgostit de Alicia, fotografa (1)   Dragi prieteni reali sau virtuali, unii dintre dvs. au citit romanul „Adulter cu smochine şi pescăruşi”. Eroina principală a poveştii de acolo era o femeie pe nume Alicia – „se citeşte Alişia”, spunea textul. Ei bine, aflaţi că romanul va avea o continuare (sau poate un prequel, … Citește mai mult

   Deseori ne căutăm un loc potrivit în care să ne odihnim, să ne ascundem de indiscreția altora, să ne bucurăm în tihnă și taină, să ne îngrijim rănile sau să ni-i facem un popas mai îndelungat. Dacă cei mai mulți dintre noi vrem să trăim „la vedere”, se datorează faptului că vrem să arătăm ceva … Citește mai mult

   Nu pot face comentarii legate de viața politică din România, însă am analizat atent formula utilizată în ultimii ani pentru zona politicii de vârf. Este interesant cum suntem păcăliți de atacul la caracter și nu atacul la complexitatea reformei cu care vine la pachet, ori la modul în care a gestionat țara un anumit om … Citește mai mult

Aș vrea să închei o povestire astfel: Povestea e în întregime adevărată de vreme ce am născocit-o de la un capăt la altul.      Cum își face bărbatul patul (mă refer în special la mine): cu cearșaful și pătura ca o mare răvășită de vânturile de miazănoapte sau ca suprafața unei pizza cu ouă umplute … Citește mai mult

„Să mori ronțãit, sã mori înecat de fum, sã mori înșelat de o curvã, sã mori de pasiune sau de plictiseală, să te întinzi în pat cu moartea și să-i spui: Noapte bună, iubito!”       Paloarea… Paloarea unui funcționar. Paloarea unui mort. Paloarea unui profesor cu nasul în cărți, întemnițat în bibliotecă. Paloarea unui aristocrat … Citește mai mult

Te-am întâlnit    Eu și liniștea n-am stat niciodată împreună. Pentru mine, liniștea unui om nu-i semn bun. Cu un suflet zbuciumat, care se agită și urlă și pentru cele mai mici nimicuri și o minte care nu pricepe că n-are timp suficient să pună toate întrebările din univers e imposibil să te-ntâlnești cu liniștea. Ea … Citește mai mult

   Acum trei ani, în vremuri fără covid… La bisericuța din curtea spitalului, slujba de Duminică… Azi, Sfânta Parascheva a umplut altarul de crizanteme… Vocea preotului, auzită dincolo de ziduri, adaugă clipei un plus de tristețe…    Privesc lung prin fereastra salonului în care mă aflu, apoi revin șovăitor spre patul cu plăcuța Nr 15. la pacientul … Citește mai mult

A 11-a poruncă     Să nu-ți fie nici jenă și nici teamă. Să nu te ferești în a pretinde onestitate și transparență în cheltuirea banului public, adică al nostru al tuturor. Nu ataci nici religia, nici credința nimănui dacă îndrăznești să pui sub cheia dubiului deciziile legate de contribuțiile tale lunare. Nu e păcat, nu e … Citește mai mult

Continuând incursiunea printre documente scăpate ochilor ageri ai cercetătorilor care aleg să meargă, prin intermediul instituţiei arhivelor, la sursa primară a informaţiilor scrise, mă opresc curios, asupra unui alt aspect în mod inedit surprins. Trebuie să recunosc însă, dintru început, existenţa unui impuls lăuntric, în „săparea” după un subiect care să continue firul scrierilor mele … Citește mai mult

Expresia românească „să moară și capra vecinului” pare a fi scrisă în ADN-ul românului de sute de ani, și a devenit aproape o autoprogramare neurolingvistică, pe care noi reușim să o ducem la rang de artă. Se pare însă că în perioada pandemiei, capra vecinului a devenit și mai interesantă, iar conaționalii noști se manifestă … Citește mai mult

De câte ori încep să povestesc ceva sau doar rememorez evenimente petrecute pe parcursul existenței mele, mă invadează o stare de neliniște că nu aș putea fi destul de precisă ca să relatez senzațiile ce le trăiam, dar și o melancolie cum că astăzi nu mai găsesc oamenii cu care aș mai putea simți astfel … Citește mai mult

De unde vine frumusețea? Când se simte foarte inspirat, Dumnezeu se duce în atelierul Lui de făcut oameni, își pune pe el halatul de lucru și modelează personal, din lapte, miere, ciocolată și flori de portocal, o femeie. Și când face lucrarea asta, El își dă toată silința și o modelează în chiar pârgul dulce-acrișor … Citește mai mult

După democrația originală, de cumetrie, de caviar și de ochii lumii, a venit vremea să experimentăm și junta (militară, desigur!), ceva de care pînă și America de Sud s-a lecuit. După atîta călcat în străchini, la nivel înalt, doar o singură curiozitate am: dacă USR se va îmbulzi să scoată la înaintare cîțiva miniștii-răcani, numai … Citește mai mult

În ultimii doi ani am experimentat cele mai intense trăiri ale absurdului social. Am scris lucruri într-un ton umoristic, cu perdea și/sau agresiv, argumentat și folosindu-mă de dovezi clare, toate în funcție de moment, furie și gravitate. Efortul a fost cvasi-nul. Poate doi, trei prieteni care s-au nimerit să fie pe aceeași lungime de undă … Citește mai mult

Îmi place apa. Îmi place apa în toate formele ei de agregare. Mi-a fost prietenă întotdeauna. Și încă îmi e. Apa ca sete. Să bei după un drum lung, ostenit fiind, o cană cu apă. Și cana să fie de metal. La o cișmea de la marginea drumului. Sau să bei din ciutura fîntînii, în … Citește mai mult