Cultura

   A 25-a oră este un film realizat de regizorul francez Henri Verneuil, în 1967, după romanul autobiografic omonim al scriitorului român în exil Constantin Virgil Gheorghiu, apărut în anul 1949. Am văzut filmul pe caseta video înainte de Revoluție, dublat de Irina Nistor. Cartea am citit-o prin 1998. Am găsit-o la buchiniștii de la … Citește mai mult

E în fire majorității oamenilor să-și dorească să știe că undeva, în apropiere, se află alți oameni, a căror prezență le dă sentimentul reconfortant că nu sunt singuri. Astfel, avem o anumită imagine despre cei din vecinătatea noastră. Cum sunt ca oameni, ce ocupații au, cum relaționează cu ceilalți, ce fel de familie au, dacă … Citește mai mult

Un fluturaș de noapte s-a învârtit în jurul veiozei. Mic, urâțel, cenușiu cu negru, și-a tremurat aripioarele peste poza nepotului, a icoanei Maicii Domnului, s-a pârlit pe becul încins. Ce-i cu tine, năucule. Vei fi fiind vreun sol? Vrei să-mi comunici ceva? Vrei să mă înghii (îmbii) la scris? A dispărut? Unde te-ai dus? Asta-i … Citește mai mult

M-am trezit de dimineață. Mă trezise un sunet, un vis care ar fi putut fi real sau doar în mintea mea.  De fapt, am renunțat de mult la obsesia de a discerne ce e în mintea mea și ce este real. Evident totul este real. Ceea ce visez este real. Dacă nu ar fi real, … Citește mai mult

„De din vale de Rovine / Grăim, Doamnă, către Tine…” Marin rămase uitându-se în gol la foaie. Tresări, auzind bocancii grei cum se apropiau, pe holul lung și întunecat. Gardianul se opri lângă gratii: „Ce-i scrii, Marine? Romane?”, întrebă râzând ironic și își continuă drumul. „Nu din gură, ci din carte…” își aminti Marin versul, … Citește mai mult

Am devenit destul de devreme conștientă de faptul că am darul condeiului și-am înțeles repede că doar munca face din har o cunună. Am scris mult! Am scris când mi-am dorit, când nu mi-am dorit, când mintea mea era goală și-am scris și când inima mea era prea plină. Atunci când nu scriam, citeam. Pentru … Citește mai mult

Politicianul român mai are puțin și se bagă ostentativ direct în dreapta Tatălui. În mintea lui de parvenit, adesea și de semidoct, el e acolo, mereu pe listă, cu heruvimii și „serafinii” lui de vază. Are gardă de corp, mașină cu șofer, pensie specială și e rudă cu văru’ unui procuror sau ceva persoană importantă. … Citește mai mult

1.O statistică din 1947… Având drept sursă documente aflate în cadrul Fondului Primăria oraşului Târgovişte, aflăm că în acel an, locţiitorul subşefului Statului Major al Comisiei Aliate de Control, colonelul Malohovschi, îl însărcina pe locotenentul Svîrcov să adune date statistice de la Primăria din Târgovişte, probabil în vederea jafului organizat ce urma să ne secătuiască … Citește mai mult

Era vacanța de vară. Și în vacanțele mele, mereu erau treburi la care participam, mai de voie, mai de nevoie (mamaia și mami nu se puteau descurca singure, bărbații fiind la muncă), mai cu un interes pecuniar. Așadar vara eram la cules de prune, când cele de vară, apoi cele de toamnă, apoi la vie, … Citește mai mult

HOCUS-POCUS! Dacă citesc o carte care îmi place mult, la ultima pagină eu îi mulțumesc scriitorului pentru ea și, chiar dacă el este mort, îl rog frumos să mai scrie una! Și el, în mintea mea, mai scrie una!    FORME ALE DURERII… Vorbeam astăzi cu o doamnă al cărei soț murise de trei ani. Mi-e … Citește mai mult

    Aristotel este cel care deosebește între esența unui lucru și ceea ce i se „opune” acesteia, adică accidentul. Esența reprezintă acel ceva care este și definește sau stă la baza lucrului respectiv, iar fără această esență lucrul se dizolvă, dispare. Accidentul este acea caracteristică a lucrului care poate fi sau nu poate fi, se … Citește mai mult

Scriam, cu câțiva ani în urmă, despre un OM pe care-l știam în orașul nostru dintotdeauna și pe care îl cunoșteau zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul Ioan N. RADU, campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Scriam, deci, „gânduri despre un foarte tânăr prieten”… Acum, Domnul Profesor e într-o lume … Citește mai mult

Mirobolantul PNRR va constitui, pentru multă vreme, un referențial pentru ceea ce înseamnă superficialitate în treburile publice. Căci, începând cu chestiunile de redactare și pănă la evidența stridentă a unor interese partizane, care nu aveau ce căuta într-un asemenea proiect, probabil că superficialitatea va fi factorul dătător de seamă pentru majoritatea aspectelor cu probleme din … Citește mai mult

În fața mea este carnetul de note din clasa a IV-a, învelit în hîrtie albastră, decolorată acum și cu o etichetă pe care e scris caligrafic numele meu. Carnetul e plin de note și de medii. N-am fost un elev slab, premiul III în fiecare an de școală primară. Părinții mă voiau de premiul I … Citește mai mult

În anul 1908, cuplul Elisa și Ion I.C. Brătianu achiziționa de la un membru al familiei Fălcoianu un teren întins „plantat cu arbori seculari” pe strada care purta numele lui Lascăr Catargiu, unul dintre adversarii liberalilor din secolul anterior (astăzi, strada Biserica Amzei). În acel loc, marele arhitect Petre Antonescu, un apropiat al familiei Brătianu, … Citește mai mult

Cum spuneam în introducerea la primul episod al acestui jurnal, las aparatul de note pentru ediția în volum. Uneori însă, unele precizări sînt necesare și acum, mai ales că, uneori, eu însumi am făcut eforturi de memorie care să descifrez unele notații. De pildă, mă întrebam de ce a citit Mihai Ursachi trei scrisori ale … Citește mai mult

Senzaţia, pornind de la Sontag, că un timp, nu ştiu cât de lung, am trăit, cel puţin o parte a lumii, o viaţă camp: orientaţi către stil, ornamente, estetism, dezangajare; o existenţă între ghilimele, o fiinţă care se joacă – extravaganţă şi poză. Şi că toată mişcarea asta de azi, căreia-i putem spune anarhism modern, … Citește mai mult

Și se apropia, după 41 de ani, în plină pandemie și sub apăsarea învățământului online, chiar ea, pensia… La început de iarnă, în fiecare an, „am stat de povești” cu elevii mei despre… existență. Tot mai grea încercare! Existența înseamnă, pur și simplu, doar trecerea noastră prin viață? i-am întrebat eu, de fiecare dată. Jean-Paul … Citește mai mult

S-a spus… Poetul e un donator de sânge la spitalul cuvintelor (Blaga), iar poeţii sunt inima umanităţii (Eugen Ionescu)… Poetul este un evocator, când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el. Poeţii sunt doar interpreţi ai zeilor (Socrate)… Poezia? O filosofie caligrafică… Poetul este un domn în ţara visului (Heinrich Heine)… Așadar, poezia nu … Citește mai mult

În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi … Citește mai mult

Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe … Citește mai mult

21 De Zile, de Bogdan Brătescu, editura Eikon Atenția și apropierea reușesc uneori să creeze povești intense, foarte credibile, să îmbrace faptele ce au fost vizibile în hainele unei povești care se poate astfel multiplica, se poate așeza în atenția celui care se apropie și reușește să impună mesajul și întreg conținutul lui, și toată … Citește mai mult

Pentru Aristotel, Homer era mai mult o legendă decât un om.  În Poetica sa, filosoful îl creditează pe poet cu inventarea genului literar de epopee, al celui de dramă și de comedie.  „Homer este cel care i-a învățat pe alți poeți arta de a spune minciuni cu îndemânare”, scrie el cu o ambivalență evidentă.  Herodot, … Citește mai mult

Lumea din jurul nostru a ajuns să se dezvolte, aproape în exclusivitate, în jurul atingerii unor scopuri, în jurul canalizării energiilor către o finalitate concretă. Trecem cu viteză de la un proiect la altul, de la un țel la altul în încercarea de a ajunge la situația cea mai profitabilă, de a extrage cele mai … Citește mai mult

  10:06 10 ore și 6 minute este durata unui film de lung metraj, regizat și produs în 2016 de Charlie Lyne, ce poartă titlul Paint Drying (Vopsea uscîndu-se). Filmul reprezintă imaginea statică a unui perete pe care se usucă un strat de vopsea în ritm natural. Această peliculă a fost creată ca un protest … Citește mai mult

Un proverb anglo-saxon ne învaţă că un măr pe zi ne scuteşte de medic. Credeţi că este o pură întâmplare sau vreo recomandare subtilă să renunţaţi la cine ştie ce bunătăţi? Nu, doamnelor şi domnilor… Vreau să vă mărturisesc că jumătate din mine se teme de deliciile bucătăriei, iar cealaltă jumătate se bucură din acelaşi … Citește mai mult

  Mi-am dorit să analizez câteva aspecte din planul social în care indivizii își desfășoară activitatea, cu scopul de a aborda câteva subiecte ce mi-au atras interesul în special în ultima vreme, dar nu numai… Este vorba și despre constatări pe care îmi doresc să le împărtășesc acum, în rândurile ce vor urma. Lucrurile acestea … Citește mai mult

Cuvintele note despre cuvinte și despre stările lor în poveste Despre aceste puteri ale cuvintelor de a spune și de a susține, despre toată încărcătura lor bună și despre toată îndrăzneala pe care o dau odată ce sunt așezate pe suportul lor firesc de hârtie, în text, odată ce ajung împreună cu mesajul lor la … Citește mai mult

  -În ultimul timp am citit multe cărți din genul „horror”, îmi plac poveștile de groază, spuse băiatul, mândru de lecturile sale. Sentimentul de frică pe care îl simt personajele dă acestor povești un caracter și un suspans aparte. Am învățat multe despre frică… -Hahaha, râse Măriuca. Ooo, tu, băiat plăpând al verii, ce știi … Citește mai mult