GEOMETRIA CUVÂNTULUI – Ecaterina PETRESCU BOTONCEA – Cuvântul care vibrează

Câteva aforisme pe care le semnez: Medicul și preotul sunt unul singur, știință și conștiință în formă terapeutică. Când ne pierdem credința, Dumnezeu ne trimite la profesiunea de medic. Biserica este un spital pentru păcătoși și un loc de hram pentru sufletele curate. În biserică, sfinții poartă halate albe, iar preotul ține bisturiul. În absența religiei, trupul și sufletul se atrag și se resping în egală măsură, într-o confruntare continuă. Dacă nu înțelegeți cum s-a întâmplat un miracol, aduceți-vă aminte ce cuvinte ați folosit. Pacea și sănătatea interioară sunt iubire atotcuprinzătoare, venită de la Dumnezeu, numită apoi „conștiință” .

 

   Astăzi este vorba despre relația veche și nouă dintre medicină și religie. Când am intrat la Facultatea de Medicină, mama mi-a spus: „Să faci din medicină o religie!” În aceeași vară, înainte de începerea cursurilor, am avut prima revelație religioasă, mi-am cunoscut îngerul, o ființă solară care m-a salvat de la înec. Cu siguranță, a vrut să ne cunoaștem și să înțeleg. Nu era vorba despre un om, ci despre o ființă energetică care m-a tras la mal și apoi a dispărut, eu fiind în acel moment aparent singură, pe o plajă golită de lume, înghițită de o mare înspumată. A fost un răspuns la invocarea mea disperată și totodată încrezătoare, adresată divinității, cu ultimele resurse de conștiență. Atunci, după acel episod, am înțeles că nu voi fi niciodată singură și că aliatul meu este o dedublare a mea astrală, iar eu sunt o dublă energie care ține de pământ și de cer, și că energia mea nevăzută este una salvatoare, dacă o chem, care mă va ajura în viață și ca medic, ceea ce s-a și întâmplat…

   Aveam nouă ani când am intrat pentru prima dată într-o bolniță, ceva cu totul nou pentru un copil de vârsta mea. Se întâmpla la Mănăstirea Cozia. Văzând așa de mulți sfinți pe pereții mănăstirii, am plecat cu convingerea că sfinții aveau grijă de bolnavi. Impresionată de muzica bisericească, am fost sigură că bolnavii erau vindecați prin muzică și cuvânt, care, împreună, au o putere, o forță miraculoasă asupra corpului aflat în suferință. Aveau să treacă mulți ani ca să înțeleg că prima mea percepție a fost una corectă. În ultimii zece ani se vorbește tot mai mult de medicina vibrațională, medicina prin cuvânt și credință, de fapt o medicină veche, empirică, reactualizată, care stă la baza terapiilor alternative, medicina care repară fără medicament, prin impuls energetic minimal și efect de rezonanță asupra unui întreg organism, plecând de la stimularea membranei fiecărei celule, electric, electro-magnetic și în alte multe feluri vibrațional. Pentru că dacă întâi a fost cuvântul, el a adus nu numai informație și lege, ci și vibrația care propagă și zidește. 

   Informația semantică este diferită de informația biologică. Informația biologică luptă împotriva entropiei, a agresiunii, prin mijloace determinate, în timp ce cuvântul vine cu semnale pozitive, integratoare, sau, din contră. În spatele cuvântului stau câmpurile informaționale, subtile, profunde, pe care noi le percepem ca emoții, pozitive sau negative. Materia, pentru a funcționa, trebuie să primească un duh, un spirit, care în fizică se numește câmp energetic. Toate cuvintele  pe care le rostim sau le auzim, formează un câmp, o aură, antrenată în lupta organismului pentru menținerea coerenței biologice. Un rol esențial în menținerea echilibrului energetic îl are inima, creierul vibrațional al organismului. care prin pulsații, conduce câmpul, duhul, din camerele ei în formă de cruce,  înspre întregul organism.

   Așadar, în spatele informației prin cuvânt, alături de alte forme de percepție cu impact pulsatil deosebit, stă câmpul informațional, conștiința materiei, energie subtilă, electrică sau electro-magnetică, inteligentă, care contribuie la echilibrarea și structurarea materia la un ison. Toată informația, deci toate cuvintele, semnalele, simbolurile, toate câmpurile de însoțire, sunt decodate în celulă prin intermediul undelor vibraționale pe care le produc. Acestea se solidarizează funcțional ca duh, pentru a se propaga ca biofotoni, lumină, aură, în eter, unde se alătură setului de unde de rezonanță numit rezonanță Schumann, cu rol armonizator al vieții biologice la nivel planetar.

   Să ne aducem aminte că primii medici au fost preoții, terapia primară fiind cuvântul, cântecul și descântecul care vizau echilibrarea spiritului, și că primele spitale din antichitate au fost așezate în inima templelor. Asclepios, zeul medicinei în mitologia greacă, este un premergător al medicinei, el avea sanctuarul în Epidaur, fiind preocupat de alinarea durerilor dar și de învierea morților prin cântec și rugăciune. În Dacia romană este descris Templul lui Esculap și al Hygeei, fiica lui, in Ulpia Traiana Sarmisegetuza.

   Odată cu apariția Creștinismului, rolul medicinei și al medicului au devenit tot mai importante, prin sporirea atenției acordate omului bolnav, Iisus fiind considerat cel mai mare medic. Spitalele creștine nu au fost separate de lăcașurile creștine,  preoții conlucrând alături de medici până în zilele noastre prin asistare religioasă. Secularizarea instituțiilor medicale se produce în Europa apuseană la începutul perioadei bizantine târzii, după un mileniu de implicare, sec XI- XII, iar la noi, cu mult mai târziu. De-a lungul istoriei, Biserica Ortodoxă Română și-a continuat actul liturgic și în afara lăcașului de cult, prin chipul văzut al filantropiei, cu prilejul praznicelor mari și a hramurilor, ca apoi să apară lăcașuri instituționalizate, cele mai cunoscute fiind bolnițele, așezăminte social medicale construite pe lângă mânăstiri și biserici. În Moldova, sunt descrise astfel de așezăminte la Schitul Jgheabul și cel al  Mitropolitului Anastasie Crimca, la începutul secolului al XVII-lea. În Țara Românească, termenul de bolniță a apărut pentru prima dată înscris în secolul al XVI-lea,  în documentul prin care Vladislav Voievod dăruia, în 1523, bolniței de la Simireni, jumătate din veniturile unei cășerii și unde se precizează ca scopul donației să fie „hrană fraților de la bolniță”.

   Reorganizarea monahală făcută în Moldova și Țara Românească, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, sub îndrumarea călugărului cărturar Paisie Velicikovski, va marca o perioadă de înflorire a bolnițelor, transformate în adevărate spitale ce ofereau celor bolnavi toată asistența medicală de care aveau nevoie. La Mânăstirea Neamț, după cum ne informează biograful călugărului Paisie, „starețul a zidit în mânăstire un spital, case de oaspeți, și a înmulțit considerabil numărul chiliilor, grija pentru bolnavi, bătrâni și străini fiind una aparte.”  Bolnițele înființate în această perioadă se apropiau de modelul spitalului bizantin, de renumita Vasiliada din Cezareea Capadociei, putând fii definite ca „spitalul medieval românesc.” Din zona Vâlcii datează cele mai vechi bolnițe: de la Mânăstirea Bistrița, ridicată de Barbu Craioveanu, unde, în pomelnicele mânăstirii se găsesc mulțumiri pentru vindecările de tifos, epilepsie, boli mintale și ciumă; de la Mânăstirea Cozia, construită de Radu Paisie la 1542; de la Mânăstirea Horezu, ridicată de Maria Brâncoveanu; de la Mânăstirea Dintr-un Lemn, care au existat și după înființarea Spitalului Colțea.

   Secolul al XVIII-lea a fost secolul  reformelor în domeniul sănătății, apariției spitalelor. Astfel, cel mai vechi spital, Colțea, a fost înființat la București la 14 decembrie 1704 de către spătarul Mihai Cantacuzino. Acest așezământ cuprindea 24 de paturi și o farmacie cu diferite leacuri și buruieni tămăduitoare și era construit în curtea Mânăstirii Colțea, în apropierea Curții Domnești. El era destinat bolnavilor săraci și străinilor bolnavi, grija pentru străini fiind un concept religios creștin, răspândit în Europa, într-o perioadă când se făceau multe pelerinaje religioase. Micuțul spital era deservit de un personal compus dintr-un medic, un chirurg, un bărbier, îngrijitori și un farmacist. Sigur că el s-a dezvoltat mult în anii care au urmat. Al doilea spital construit în capitala Țării Românești a  fost Spitalul Pantelimon, ctitorie a domnitorului Grigorie Ghica al II-lea, între anii 1735- 1752, pe lângă mânăstirea Sfântul Tămăduitor Pantelimon. În Moldova, la Iași, domnitorul fanariot Constantin Cehan Racoviță a întemeiat în 1757 Spitalul Sfântul Spiridon, pe lângă mânăstirea cu același nume, „pentru folosul străinilor slabi și neputincioși, căci porunca zice să primești pe străin, să îmbraci pe cei goi și să cercetezi pe cei goi” , citat din hrisov. Plecând de la un număr de 30 de paturi, spitalul a ajuns să aibă în 1860 un număr de 280 de paturi și să administreze 13 instituții spitalicești din toată Moldova. În anul 1830 s-a înființat în jurul Spitalului Sfântul Spiridon prima societate științifică medicală din țară, care a tipărit și prima revistă științifică medicală românească, revista medico-chirurgicală. În secolul al XVIII-lea au luat ființă spitale și în Craiova, 1737, Buzău, 1739, Roman, 1797.

   Un mic popas la Bolnița Mânăstirii Neamț, în 1735, pentru a simți atmosfera vremii: „Deși bolnița era destinată îndeosebi călugărilor, Mânăstirea primea și bolnavi chinuiți de diferite duhuri și care nu aveau unde să își plece capul, și-i îngrijea într-un spital aparte. În acea vreme, călugării aveau liberă trecere peste hotare și mergeau mai frecvent la Muntele Athos, dar și în alte locuri, de unde se întorceau cu cunoștințe din diferite domenii. Unii aduceau la înapoiere leacuri făcute din plante sub formă de fierturi și unsori, care, alături de rugăciuni, slujbe și arderea esențelor mirositoare, relicvă a concepției hipocratice, care considera că bolile sunt date de amiasmele din aer, constituiau baza medicinii mănăstirești.”

   În anul 1841, o parte din mânăstire a ars, împreună cu bolnița veche, iar în 1845, mânăstirea cumpără spițeria lui Grigore Pădure din Târgul Neamț, iar în 1848 se termină construcția bolniței care există și azi.

 

Ecaterina  PETRESCU  BOTONCEA este medic la Spitalul Judeţean din Târgovişte, a scris 13 cărţi, dintre care 5 romane, o plachetă de versuri, o nuvelă şi alte două volume de versuri, un volum de eseuri și aforisme și spune că a tânjit după marea medicină, după o lume în care frecvenţa minunilor e mai mare…

 

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro