pe vremea când scriam „Exilul interior” la maşina Erika Naumann, made in Germany, model 35, cu degete uşoare, de aer şi radioul la maxim în ciuda ochiului şi timpanului, ei, pe când dactilografiam eu „Povestea omului nou” şi „Polonia- cartea de vise”, în pauze mă uitam pe fereastră: afară, socialismul tocmai se ridicase … Citește mai mult

  Sigur că dialogul este forma cea mai inteligentă, cea mai urbană, cea mai decentă pe care gândurile şi convingerile noastre o pot avea. Însă, n-ar trebui să ne iluzionăm la gândul că el poate fi purtat oricum, în orice condiţii şi dincolo de orice limită. Bunăoară, în schiţa Căldură mare…, a lui Caragiale, avem … Citește mai mult

    Privirea mea curge printre șiroaie de apă, scormonește trecut și prezent, oprindu-se tristă în poarta morții… Se naște noaptea în șoapta mea de durere, iubire e numele ei, dar nimeni n-o știe, strigătul meu e mut ca și viața.               6.Plouase mult, zile întregi am auzit pe acoperişul din faţa ferestrei … Citește mai mult

                                                               ÎNVIEREA MUȚILOR Că mai întâi de toate iaste tăcerea. Deci tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere iar plângerea face frică, şi frica face smerenie. Smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragostea, şi dragostea face sufletele să vorbească cu îngerii. (Învăţăturile lui Neagoe către fiul său … Citește mai mult

  -Mickey, yes, darling… -Dana… ( recunosc vocea ) -Da, iubiţel… -Te-am căutat. -Știu. -Mă ocolești. -Nu. -Ti-am lăsat mesaje la birou. -Le-am primit. -Nu ai răspuns. -Le-ai lăsat noaptea. -Dar nu știu unde să te găsesc. -Și ce mai faci? -Avem întâlnirea de 25 de ani. -Douăzecișicinci de ani de când am terminat dreptul… … Citește mai mult

    Deşi revendicaţi de către optzecişti drept precursori, ceea ce le-a asigurat, în cele din urmă, o spectaculoasă repoziţionare în cadrul canonului, prozatorii Şcolii de la Târgovişte continuă să facă, în conştiinţa publică, figură de outsideri, aspect ce are evidente implicaţii în planul receptării operei acestora. Transformând, după cum mărturiseşte unul dintre fondatorii grupului, … Citește mai mult

În ultimele două-trei zile am avut un stres (în plus) pe creier: articolul pentru Cultura de Sâmbătă. M-am tot gândit și m-am perpelit, mi-au venit fel și fel de idei, dar pe toate le-am abandonat, n-a fost cu putință să mă hotărăsc despre ce să scriu. E Săptămâna Mare, sunt departe de ai mei și … Citește mai mult

        Ar trebui ca în Săptămâna Mare să vorbim despre curățenie – din toate punctele de vedere – să încercăm a lua o pauză de la a mai scrâșni dinții din cauza multiplelor frustrări pe care ni le inducem sau care ne sunt provocate. Ar trebui ca de două ori pe an, … Citește mai mult

  Paștele e sărbătoarea mea preferată, probabil din momentul în care granițele dintre copilărie și maturitate au început să se împletească. Nuanțele de verde începeau să se amestece în copacii din jurul blocului, zilele începeau să fie mai lungi și soarele să le încălzească. Mai era și mirosul acela proaspăt, înțepător, de pământ umed și … Citește mai mult

Dacă de la colțul pe care îl făcea Aurel Vlaicu cu 13 Decembrie te uitai spre celălalt capăt al străzii, puteai să vezi conturându-se departe la orizont turnul bisericii Sfântul Bartolomeu, cea mai veche biserică a Brașovului.. Pot să spun că prezența acestui turn mi-a tutelat într-o mare măsură copilăria, căci a trezit în mine … Citește mai mult

Mă întreb tot mai des de ce în prima parte a secolului XX, România se putea mândri cu Iorga, cu Gusti şi Paulescu, cu artisti care îl făceau pe André Breton să afirme că „Bucureştiul este capitala mondială a suprarealismului”, cu Eliade şi cu Blaga, cu marele Mihail Manoilescu (oare câţi studenți de la ASE … Citește mai mult

              Ion Heliade-Rădulescu şi începuturile şcolii naţionale         De o preţuire naţională deosebită s-a bucurat Ion Heliade-Rădulescu, care a fost un scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, a contribuit decisiv la consolidarea literaturii române moderne, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. … Citește mai mult

Aş fi vrut să scriu multe despre lucruri mărunte.  Am renunţat. Vreau însă să vorbesc despre toate cele care trec pe lângă noi neştiute, sub blestemul apucăturilor de zi cu zi, al uitării de sine şi de ceilalţi. Amintirile…Îmi voi aminti de părinţii mei, de cât de mult am greşit judecându-i, privind doar defectele lor, … Citește mai mult

  La sugestia mentorului nostru am căutat în ultimele zile, printre documentele din Arhivă, informaţii care să creioneze tabloul unuia dintre hobby-urile aflate în toate vremurile la modă: vânătoarea. Încercarea mea se îndrepta iniţial, spre o descriere a acestei activităţi, pentru anii interbelici, însă lipsa unui volum mai consistent de informaţii pentru această perioadă,  m-a … Citește mai mult

Mă uit la blonda doamnă Tatoiu – în reluare la B.1, unde altundeva – și – constat că pentru această sublimă doamnă, pentru această adevărată vedetă a mass-mediei de tip nou, cu nume predestinat, cultivată, mai ales, de aproape toate televiziunile prin intermediul cărora de mai bine de un deceniu ne îmbogatește spiritual la ore … Citește mai mult

  De fiecare dată în zilele Săptămânii Mari, mă uit în jur şi mi se pare că văd zidurile Cetăţii Ierusalimului. Cetatea însă nu o zăresc nicăieri. Dar zidurile sunt acolo fără nicio îndoială. Şi pentru că nu pot vedea Cetatea cu niciun chip, mă gândesc că zidurile sunt lăsate acolo că să ne protejeze. … Citește mai mult

,,…Doamne-mparte la pomană      Sufletu-mi întru risipă      Și-l atinge în dojană      Cu a crinului aripă…”                     (Adrian Pancu)      Am văzut cum se naște un copil. Un copil adevărat. Eram un copil care privea, care vedea cum vine pe lume un copil. La început priveam cu un aer melancolic, mirat, curios. Sau … Citește mai mult

          Acum un an visam să merg în Portugalia, să mănânc sardine proaspete, făcute pe jar. Voiam să pun mâna pe Oceanul Atlantic. Voiam să ajung la capătul lumii, ca să privesc spre nevăzuta lume nouă. Îmi rezervasem chiar și biletele de avion. Din varii motive n-am mai ajuns. Portugalia îmi era, acum două luni, … Citește mai mult

  Se cade ca Aceluia să-i scriu eu, azi. Cel pentru care, fiecare dintre noi contează…cel mai mult(!) Pentru Cel care ne dă mereu şi mereu, şansa de a ne învăţa lecţia. Să-i scriu Celui care priveşte în şi prin tine, Care ştie ce şi cât poţi, indiferent de părerea ta, în legătură cu asta. … Citește mai mult

E în firea majorității oamenilor să-și dorească să știe că undeva, în apropiere, se află alți oameni, a căror prezență certă sau bănuită le dă sentimentul că nu sunt izolați. Avem o anumită imagine despre cei din apropierea noastră, cum sunt ca oameni, ce ocupații au, cum relaționează cu alții, ce fel de familii au, … Citește mai mult

Un călugăraş aşezat la o masă primeşte banii mototoliţi de la oameni şi notează într-un caiet numele oamenilor şi cît, cînd şi cui vor trebui călugării să se roage. Părintele Varsanufie ascultă pe fiecare, dă sfaturi, se interesează de una, de altă, iar apoi dă binecuvîntare. O băbuţă smochinită „se jăluie” că nu se înţelege … Citește mai mult