Câţiva elevi şi studenţi din Târgovişte au participat ieri la simpozionul „O lume fără violenţă”, desfăşurat la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Mărgineni. Ei i-au cunoscut astfel pe doi dintre deţinuţii de aici şi pe unul dintre minorii din Centrul de Reeducare Găeşti, instituţie parteneră în proiectul „Dincolo de aparenţe”, desfăşurat de Poliţia Municipiului Târgovişte, împreună cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa şi Penitenciarul Mărgineni. Tinerii au aflat poveştile celor trei şi s-au arătat deschişi să le asculte sfaturile şi să înveţe din greşelile lor. Vă prezentăm şi dumneavoastră, cititorilor noştri, experienţele celor trei.
Luigi, 43 de ani: „Acum mă rog la Dumnezeu să-mi ţină familia sănătoasă”
„Mă aflu aici în executarea unei pedepse pentru o infracţiune care a avut un caracter de un anumit grad de violenţă, chiar dacă n-am făcut-o cu intenţie. Eu aveam probleme financiare, mă sustrăgeam executării unei pedepse şi la un filtru al poliţiei am acroşat cu maşina un poliţist. Infracţiunea a fost tentativă de omor. N-a fost faptă premeditată sau cu intenţie. Trebuia să mă conformez deciziilor instanţelor care au stabilit că trebuie să-mi execut pedeapsa, mă predam atunci şi nu se mai ajungea aici. Este foarte greu atât pentru mine, cât şi pentru familia mea. Am lăsat în urmă un bebeluş minunat, o soţie iubitoare şi fidelă. Toată familia mi s-a distrus pentru un moment de nesăbuinţă. Ideea e că trebuie să faceţi tot ce-i posibil să evitaţi acte de violenţă. Vă aflaţi la o vârstă la care se formează caracterul uman. Sfatul meu ar fi să vă respectaţi familia şi să ascultaţi sfaturile părinţilor, pentru că familia trebuie să fie pe primul plan. Trebuie să discerneţi ceea ce este bine de ceea ce este rău, pentru voi, pentru familia foastră, pentru viitorul vostru. Aici se poate ajunge foarte uşor şi din motive poate neinimaginabile. O dată ce ai ajuns aici, totul s-a distrus. Acum mă rog la Dumnezeu să-mi ţină familia sănătoasă, să le pot demonstra că ţin la ei.”
Marius, 29 de ani: „Am lăsat în urmă o familie, un copil”
„Sunt în executarea unei pedepse private de libertate de şapte ani jumătate, pentru complicitate la tentativă de omor. S-a întâmplat fapta din cauza anturajului. E ca o vrajă. Nu mai ţii cont de sfaturile părinţilor şi prietenilor care-ţi vor binele. Trebuie să învăţaţi din greşelile altora. La momentul respectiv îmi plăcea anturajul, chiar dacă era dubios. Am lăsat în urmă o familie, un copil care avea atunci un an de zile. Aici încercăm să ne reintegrăm în societate, să participăm la fel şi fel de activităţi şi încercăm să lăsăm la o parte gândurile rele.”
Ionuţ, 16 ani: „Cei care se dădeau prieteni m-au lăsat în casă şi au fugit”
„Am o familie bună, dar n-am ştiut să-mi ascult părinţii când trebuia. La vârsta de 14 ani am intrat într-un anturaj cu băieţi mai mari decât mine. Ei făcuseră majoritatea puşcărie şi credeam că sunt cineva, că lumea mă respectă din cauza lor. Ei nu erau prietenii care să mă înveţe de bine. Mă învăţau să fur. Părinţii mă trimiteau la şcoală şi eu mergeam la prieteni. Ajungeam să bat copii, să le fur telefoanele, până într-o zi când am intrat peste un bătrân în casă cu prietenii să-i luăm banii. Între timp a venit şi poliţia. Cei care se dădeau prieteni m-au lăsat în casă şi au fugit. Poliţia m-a prins şi aşa am ajuns în Centrul de Reeducare. Acum ştiu că cel mai mult contează să vă ascultaţi părinţii şi să aveţi grijă în ce anturaje intraţi. Când voi ieşi din centru îmi voi continua şcoala şi voi sta mai mult lângă părinţi.”
Facebook
WhatsApp
TikTok
