ortooxacell kiss2022.gif Flax

UN REGAL DE POEZIE – Octavian SOVIANY

Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc.  S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la  Gazeta Dâmboviței,  la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie

Poezii de ieri și de azi

1.

Parabola Crailor

 

În burgul nostru blând de pe Eufrat

Cu plute somnoroase și răchite

Stăteau cuminți scripturile în raft 

Iar șanțul era plin de pălămide

 

Căci policromul pajilor alai

Cu jucătorii săi voioși de bile

Privea mereu în geamul de pe splai

Trei Crai buzați călări pe trei cămile.

 

Și pe platformă chiar și-un fel de stea

/Sunau atunci păstorii din tilincă/

Ce pasămite tocmai decola

Cu mașinist angelic în carlingă

 

Iar împărații mândri din Salem

Care treceau prin burnița călâie

Pe falnicele lor cămile crem

Aveau la dânșii smirnă și tămâie

 

În vreme ce un bou și un asin

/Mariei tocmai îi venea sorocul/

Se zgribuleau și ei după godin

Și-un înger încerca să facă focul

 

Într-un ungher de staul răpănos

Unde-și avea Iosif bucătăria

Așa că Gaspar /cel mai inimos/

A salutat gentil cu pălăria

 

Scoțând o cheie știrbă de oțel

Din redingota lui portocalie

Pe când gâscanii sâsâiau la el

Căci regele Gaspar avea chelie

 

Iar uniforma lui de împărat

Se șifonase-n sipete oleacă

Pe urmă Melchior cel învățat

A scos și el din sân o terfeloagă

 

Dar n-avea nimeni poftă de citit

Așa încât /cu toată osârdia/

Doar boul și asinu-au răsfoit

Tratatul său numit De Monarchia

 

Pecetluit cu trei sigilii mari

Cum îl vedeți alături în gravură

Pe când întunecatul Balthazar

Înjunghia un miel în bătătură

 

Încurajat de sus din deltaplan

De slugile care-și fumau luleaua

Iar sângele-adunat într-un lighean

A fost apoi întins cu bidineaua

 

Pe ușa vișinie de la grajd

Și pe fereastra verde de la staul

Împodobită ca un ou de Paști

De-un sotnic mustăcios și un esaul

 

Încât /istorisește Textul Sfânt/

Eufratul oglindea firide goale

Iar barza aducea copii de rând

În toate cele șapte mahalale

 

Căci despărțite numai printr-un geam

Ca-ntr-un final cam tulbure de farsă

Maria o privea pe Miriam

Iar Pruncul se uita mirat la barză

 

În vreme ce Eufratul se muta

Umplând de ciudă fete și neveste

Cu douăzeci de pași mai acana

Acolo unde magii din poveste

 

Săltându-și cum v-a spus încet-încet

Meloanele desigur fermecate

Prinseseră să joace tabinet

Cu cele trei cămile cocoșate

 

2.

 

Ajunul.

 

Se-aude-un tors molatic. E liniştea pesemne.

Ne vin în minte chipuri de tăietori de lemne

 

Care-au căzut pe gânduri spre seară lângă foc.

Fetiţele bolnave acum beau ceai de soc

 

Şi cu priviri mirate se uită lung la bonă.

Cum oare i se spune la iarnă în laponă?

 

Brăduţul se gândeşte sclipind spre Adda şui

Ce frig li-i în pădure acum la fraţii lui.

 

Sunt nuci, gutui şi mere acolo pe bufet.

E cozonac pe masă. Iar Adda-ntreabă-ncet:

 

-Ce ne-o aduce Moşul în dar în astă seară?

-Mie puţină moarte, iar ţie o brăţară.

 

E linişte în casă şi ceasul e târziu,

Iar ochiul Addei bate acum în vioriu.

 

Oare e tras oblonul? E încuiată uşa?

-Hai lângă mine, Adda. Vreau să îţi pun cătuşa.

 

3.

 

Un trist periplu undeva la Curte

Confetti-n păr ca la serbări galante –

Trasau în aer degetele curbe

De fum verzui în seri halucinante

 

Un sânge fad cocea în capilare

Se scorojeau deasupra firmamente

Poeţi imberbi clamau catilinare

Afund din subterane decadente

 

Cu ochi ca nişte pete de ţiţei

Mocnea la geam o spaimă fosforoasă

Femeia-n brun avea pe trupul ei

Albastre continente de angoasă

 

Iscată din penelul lui Degas

Ea profeţea cu gura maculată

Şi-ntregul ei plictis tremoliza

Bemolii fumuriu ca-ntr-o sonată

 

Cu mâini de fosfor despletite-n vânt

Ea trebuia să fie şi să ardă

Ca un drapel în bernă fluturând

La fiece fereastră de mansardă

 

Şi lenea ei de-a fi stârnea ninsori

Se despletea-n volute somnolente

Zvârlind nepăsătoare-n dansatori

Cu armonii şi flore transcendente

 

Cu fiecare licăr se năştea

O gâtuită muzică de gală

Ca o mireasă-n doliu dănţuia

Femeia-n brun prin camera ovală

 

Subtile fumegaţii cu alcool

Suiau atunci pieziş dintre pahare

Şi-a fost un trist festin într-un subsol

Poeţi imberbi clamau catilinare

 

Distribuie:

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media