Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de marți, nr. 3705
18-1-2022

UN REGAL DE POEZIE – Octavian SOVIANY

Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc.  S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la  Gazeta Dâmboviței,  la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie

Poezii de ieri și de azi

1.

lui theo. o vizită la muzeul van gogh

 

Am aşteptat în zadar

să asist

la naşterea

unei stele.

Şi, la drept vorbind,

în toate pânzele mele

am pictat doar aşteptarea aceasta

care întunecă noaptea

terasele cafenelelor

ca un fel de cer negru

în care se aud cum trosnesc

sâmburii unor stele pitice

într-o interminabilă

şi dureroasă geneză.

Ascultă-mă, theo :

mi-e teamă

că tot ce voi picta

de acum înainte

va avea răceala şi duritatea

unei bucăţele de plumb.

Şi înainte să apăs pe trăgaci

voi semăna eu însumi cu

un cer negru.

Voi semăna

cu rama unui tablou

din care au plecat pentru totdeauna

toate lanurile de rapiţă.

 

2.

 

Cântec cu Don Quijote

 

Hai, Sancho Panza, că te fac baron!

Dă-mi armele şi calul de carton!

Eu ştiu să fiu şi bun şi drept şi darnic.

Mai sunt destule insule-n Atlantic!

Plecăm! Sărută-ţi plozii şi femeia.

Eu merg ca s-o salut pe Dulcineea.

 

Plecăm! Şi după cum va fi fortuna!

El Caballero de la Blanca Luna

Când către noi îşi va întoace lancea

Va trebui să mă întorc în Mancha

Să aflu, pitulat printre pilote,

Că n-am fost niciodată Don Quijote.

 

Au dispărut din lume vrăjitorii.

Nu-s uriaşii, Sancho, sunt doar norii.

Muri-vom de urât, şi nu luptând!

Ce spui că-s alea? Nişte mori de vânt?

Umblăm de-acum pe drumuri fără ţel.

S-a prăpădit, aud, şi Don Miguel,

 

Iar lumea-i tot mai mult o puşcărie.

De-acuma, Sancho, cine să ne scrie?

Priveşte luna! Parcă-i caravelă!

Nu-s lacrimi, e rugina pe vizieră.

Şi unde e zăpada de mai an?

Spui că-i castel? Eu zic că e un han,

 

Un han cu oaspeţi mulţi şi cu ogradă.

Este frigare, Sancho, nu e spadă.

Hei, unde sunt toţi granzii cei cu cin?

Acuma Dulcineea vinde vin,

Dă fân la toţi catârii – costelivii –

Şi-o mângâie pe pântece beţivii!

 

3.

 

În noaptea aceea

oraşul părea

nacela unui balon.

În noaptea aceea

mâna ta semăna

cu o viperă albă,

iar trupurile noastre

s-au ciocnit

în afundul unui tunel

ca două

metrouri în flăcări.

Acum

marginea gurii tale

e rece ca luna.

Iar sângele meu

aşteaptă

ultima eclipsă de lună,

când sexul tău

se răceşte

şi devine de cupru.

 

4.

 

Ştiu să

jonglez cu cuvintele

ca şi cum aş jongla

cu nişte cuţite.

Ştiu să fac răni

care se vindecă

foarte greu

sau nu se mai vindecă.

Ştiu să zbor

în jurul coapselor tale

ca un fluture

negru de noapte,

ca să-ţi fac

un copil.

Ştiu să

îmblânzesc moartea

şi să vindec

de gâlci.

Ştiu să

prefac în plumb

tot ce ating.

Ştiu că

unu şi cu unu

fac zero.

Ştiu că

nu ştiu nimic.

 

5.

 

De la o vreme

între mine şi tine

ninge şi vara.

De la picioarele tale

la picioarele mele

se întinde

un strat de zăpadă

proaspăt şi alb.

Uneori

cu urme de lup.

Respiraţia mea

ajunge la tine

în treizeci de zile,

ca o scrisoare

expediată

din kamceata.

Locuim de la o vreme

în lună, tot

foarte departe

unul de celălalt.

Tu încerci

să sădeşti aici o

pădure,

eu îţi cioplesc

sânii şi coapsele

din rocă lunară.

Iar respiraţia mea

face până la tine

tot treizeci de zile

şi treizeci de nopţi.

 

6.

 

din CARTEA POMELNICELOR

 

Umblă prin sate-o veste toată vara:

Cică e ţar la Moscova Pilat

Serghei Esenin se-nverzeşte seara

Şi iar or să te-ngroape nespălat

Departe peste-al Sneghinei conac

Ce bete scapăr ale ploii fire

 

Mai beau la Kriuşi mujicii basamac

Mai arde-n ceruri steaua ta subţire

Stârnind din hăţuri caii câteşitrei

Mestecenii îţi par păduri de oase

Şi porţi cilindru nu pentru femei

Saluţi cu dânsul izbele buboase

 

Umblând spăşit cu funia de gât

Sunt tari în coarne vacile la sate

Tu i-ai trimis oraşului urât

Cuvânt de la Inonia-cetate

Apoi te-ai dus la crâşmă ca la zdup

Să nu mai vezi pe stepele natale

Cum oamenii mănâncă pui de lup

Scuipând vârtos pe versurile tale

Şi nu ai scos cuţitul din carâmb

Şi a putut de braţ să te cuprindă

Doar un om negru cu obrazul strâmb

Ieşit pe înnoptate din oglindă

Ce te-a-nsemnat cu mâneca pe frunte

Şi-a sec peste mesteceni a sunat

Sunt linse-n câmp răchitele mărunte

De limba rece-a unui spânzurat

În timp ce beau mahorcă huliganii

Şi cântă beţi de drojdii şi tării

O Eli Eli lama sabachtani

/Prohodul pravoslavnicei Rusii/

 

 

 

 

Distribuie:

hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
getsbet Gopo

CITEȘTE ȘI

kiss2022-01.jpg
romserv.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media