ortooxacell kiss2022.gif Flax

UN REGAL DE POEZIE – Octavian SOVIANY

Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc.  S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la  Gazeta Dâmboviței,  la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie

Poezii de ieri și de azi

1.

 

Îndură-te,

Doamne și de

artistul bătrân,

chiar dacă-i

lăcrimează

ochii de băutură,

chiar dacă

se pârțâie uneori

în pantalonii-i

prea largi

și își scarpină-n public

părțile intime

fără rușine.

Dă-i un baston frumos

cu măciulie de-argint

sau (și mai bine)

un scaun cu rotile comod

din care viața se vede

ca un peisaj

de la ecuator, cu

fluturi și

arbori de mango.

 

2.

 

(din SĂRBĂTORIILE NEPUTINȚEI)

 

Cu bărbile mâncate de rugină

Cum adăstăm parcă lipiţi de bar

În crâşmă – ca-ntr-o ruină de uzină –

Pătrunde ruina unui proletar

 

Asemenea pictaţilor pe ziduri

Sub şapca lui boţită de velur

El parcă poartă fabrica în riduri

Şi comunismul scris pe bătături

 

Şi-n ochi cu-o mahmureală cenuşie

Scobindu-şi buzunarul îndelung

Comandă cea mai ieftină tărie

Iar masa crâşmei i se pare strung

 

Iar după trei cinzeci şi încă una

Boscorodind ceva încetişor

Îşi scoate şapca să salute luna

Ce i se pare piesă de tractor

 

Şi-i cald în crâşmă ca-ntr-o clocitoare

Iar ce vedem ni se năzare vis

Acum când toată clasa muncitoare

S-a dus încet-încet în paradis

 

Şi-n discoteci unde coboară seara

Precum un iz de bitter amărui

Într-un tricou pictat cu Che Guevara

Se simte bine puiul de burjui

3.

(din SĂRBĂTORILE NEPUTINȚEI)

 

Când zarurile cad pe partea stângă

Când aşteptăm o moarte de căcat

Când cremenea pistoalelor asudă

Când viaţa are sânul amputat

 

Când curţile corupte jubilează

Când sângele e galben ca un pai

Când intră leucemia prin lucarne

Când gărzile coboară de pe cai

 

Când craniile iubitelor sunt tunse

Când birturile vând rachiuri mov

Când iurtele au chiciură pe flamuri

Când este bal în bubele lui iov

 

Când rănile aduc a epoleţi

Când hoţii şi vardiştii-s deopotrivă

Când lapoviţa cade pe eroi

Când mestecăm bucăţi de sugativă

 

Tălmăciri…

1.

verlaine 

 

Cele ingenue

 

Suntem ingenuele, cu

Păr lins şi cu priviri candide.

Ce vieţuim furiş de-acu

În cărţile puţin citite.

 

De mâini ne place a ne ţine,

Iar faptul zilei nu-i mai pur

Ca gândurile-ne senine

Şi visul nostru-i de azur.

 

Şi-o luăm la fugă pe câmpii

Şi râdem, flecărim de bine,

În seară de din zori de zi,

Şi prindem fluturi prin crivine

 

Purtăm pe cap pălărioare

De păstoraşi, nu ştim blestem,

Iar hainele ne sunt uşoare

Şi albe, albe la extrem.

 

Semeţi Richelieux, Maussades

Şi cavalerii de Faublas

Ni-s foarte darnici în ocheade

Şi-n plecăciuni, şi-n ,,o-la-la”

 

Degeaba! Nu au nici un spor

Şi doar se fac de comedie

Când ne foşnim în faţa lor

Jupoanele în băşcălie.

 

Şi-i punem, cochetând, la cazne

Pe-aceşti pârdalnici de seniori

Cu gândul numai la fantasme.

Cu toate astea uneori

 

Ne bate inima mai tare

Simţind fiorii clandestini

De-a fi, în vremuri viitoare,

Amante pentru libertini.

 

2.

 

verlaine 

 

Scrisoare

 

De voi acum departe, o Doamna mea, proscris

De nişte griji urgente (toţi zeii martori mi-s),

Mă dau de ceasul morţii, zac bolnav de langoare,

Cum fac întotdeauna-n aşa împrejurare,

 

Cu umbra-vă alături, orice aş făptui,

În vise peste noapte, în gânduri peste zi,

Şi ziua ca şi noaptea la fel de mândră Doamnă,

Atâta de alături, încât de bună seama

 

Că trupul meu de suflet a fost înlocuit

Şi parcă-s o fantomă şi eu, când osândit

Să iau în braţe golul, mari patimi mă adumbră,

Iar umbra-mi se-nsoţeşte cu-a dumneavoastră umbră.

 

Rămân pe totdeauna, supusă, sluga ta

La tine oare-s toate aşa precum ai vrea,

Căţelul, papagalul, pisica? Dar femeia 

Ce-ţi tine companie? Pe Silvanie aceea,

 

Cu ochi frumoşi şi negri, dar nu ca cei ai tăi,

Ce vruse să mă bage cândva în năbădăi

Cu semne şi ochiade-o mai ai de confidentă?

Mânat, iubită doamnă, de patima-mi ardentă,

 

Croiesc un plan: vreau lumea, întregul ei întins, 

Să vi le dau, drept gajul unui amor aprins,

Întocmai pe potriva iubirilor celebre,

Care au ars ca focul şi-au luminat tenebre.

 

Nici Cleopatra însăşi n-a fost iubită-aşa

De Cezar şi Antoniu, o Cleopatra mea.

Şi n-aveţi îndoială, în stare foarte îs,

Să lupt aşa ca Cezar în schimbu-unui surâs

 

Şi-ntocmai ca Antoniu, pentru-un sărut, să fug

Din luptă. Dar adio. Prea scris-am din belşug.

Iar timpul ce-l vei pierde cu acestă-epistolie

Nu-i pe potrivă totuşi pedepsei de-a o scrie.

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media