Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de vineri, nr. 3659
3-12-2021

UN ALT REGAL DE POEZIE – Șerban FOARȚĂ

În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ…  Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”

Alte rimelări

1.

ALTMINTERI

 

Dacă pleci la aprozaur

nu uita să cumperi crumpi;

dacă-s prea scumpi

nu tre să scrumperi!

Ştii de ce-mi plac ardeii capia?

Fincă se coc pe Via Appia.

Ştii de ce-mi plac ardeii capia?

Fincă se coc pe Via Appia.

Ştii de ce-mi plac ardeii capia?

Fincă se coc pe Via Appia.

(I proci, i proci, până ne intră 

bine-n capia!)

Pe masă, nu era decât o nasolniţă pe jumătate goală/plină (de sare, bineînţeles), – când se deschise tiptiluşa, iar ea mă întrebă din prag: „Dacă poarta e mătuşa uşii, a cui mătuşă este uşa?” Ce să-i fi spus, – decât că uşa este una dintre mătuşile uşiţei. „Atunci, e mai corect să-i spunem, oare, mătuşii uşiţii mătuşiţă?”

Oblomov avea un oblon mov şi tras

după care-şi trăia viaţa lui retrasă.

Fâş-fâş

făcea duduia-n fâş

care (în loc să dùduie) foşnea

foarfecele de grădină a’ lu Nea

grădinaru făcea hârş-hârş-hârş

(poţi să-mi spui ce este aia pârş?)

munţii patriei erau tot mai plini de târşi

iar văile – de târşă.

Pe malul gârlei

năpârlesc şopârle

şi năpârci,

sau, dacă nu, se zvântă.

(Emil Gârleanu 

scrie despre ele 

pentru că acestea 

nu cuvântă.)

Bubună ziziua

zizice Bâlbâilă

(alias Balbus!).

bună seala

zice Pelticul

(care face ek-

serciţii de lo-

gopedie ca să

devină şi el

peRtic.

ună seara

zice Unul ca-

re nu-l poate

spune pe b.

beeeeeeeee

spune Oaia

şi o aude

lupul (fără

scrupul)

sau invers

că-i tot aia!

Câinele schiaună

pisica miaună

fauna faună

scaunu scaună

şi te înscaună

sau te descaună

de-aşa o faună

care schiaumiaună

nu te dezdaună

decât o saună

unde ce schiaună

sau numai miaună

n-are acces

Un peşte (ştiucă e?)

scoate din apă botu-i 

ca un muştiuc şi muştiucăie

guguştiucul guguştiucăie

şi el (de max. 8-9 ori 

în şir, cu voia Dvs.)

Eu ştiu că e

cretin 

(dar ştiţi şi Dvs.).

 

Tălmăciri

1.

CARMINA BURANA

[76. DUM CAUPONA VERTEREM…]

 

În traducerea lui Şerban Foarţă

 

Cum ieşeam din cârciumă      într-o zi de vineri,

am ajuns la capiştea     preafrumoasei Vineri:    

îmbrăcat în horbotă      cum îi vezi pe gineri, 

punga-n stânga doldora     ca băieţii tineri.

 

Porţile-aveau lacăte     grele şi catene;

auzeam din uliţă     cum răzbat alene

dinlăuntru sunete     dulci de cantilene,

ai fi zis că murmură     glasuri de sirene.

 

Am vorbit cu paznica      porţii, într-o doară;

ea era o tânără      zveltă domnişoară,

ce, simţind că inima      mea e prea-amară,

mi-a zis că nu trebuie     să mai stau pe-afară. 

 

Intru-n anticamera     unde ea mă-ndeamnă

să iau loc; şi stăruie      să-i răspund ce-nseamnă

că vreau oaspe templului,     într-o zi de toamnă,

a-i fi eu şi,-aşijderea,     dacă am vreo doamnă

 

care însoţeşte-mă?      Dacă vin de bună

voie? Dacă-mi clatină      luntrea vreo furtună?

Mă împinge-ànanghia       sau etatea-mi jună    

să-mi arunc, azi, ancora      în a lor lagună?      

 

„Mi-e străpunsă inima,      rana e adâncă,

de săgeata Vènerei.      De când eram încă

prunc, îi simt lăuntricul      ghimpe. Nici o stâncă

n-ar putea să sufere      plaga străadâncă.

 

Roag-o să mă vindece,      gingaşă copilă;

spune-i că mă mistuie      àrşiţa. Aibi milă!”

Domnişoara paznică      a plecat, servilă,

să-i vestească Vènerei      jàloba-mi umilă.

 

„O, atotputernica      dragostei zeiţă,

care taina multora      o cunoşti! Domniţă,

milă aibi şi vindecă      un băiat de viţă

mistuit de vìpie,      bòlnav de arşìţă!” 

 

La porunca Vènerei,      iată că trec pragul

camerei acesteia,     care, în şiragul

de-ncăperi, e ultima;      şi, topit de dragul

ei, genunchii-mi tremură     când i-ndoi pe pragul

 

alb şi-i strig din inimă:      „Ave, mândru soare!”

„Cum te cheamă, tinere?      Numele-ţi e, oare,

cel pe care vèrgura      cea încântătoare-l

spuse adineaurea?!      Pàris, ce te doare?”

 

„Dulce Venus, pare-se      că, deşi divină,

pentru tine-i negură       şi ce-are să vină,

şi ce-a fost; altminterea       nu ţi-ar fi străină

suferinţa căreia-i       eşti prilej sau vină.”

     

„Intră,-ţi spun din inimă,     dragul nostru june,

oaspete, la masa-ne     grabnic te vom pune.

Punga, de ţi-i doldora     de parale bune,

ele-au să te vindece     de amărăciune.”

 

„Iată, scumpă Vènere,     punga mea e plină,  

tot ce-ntr-însa zornăie     ţie ţi se-nchină.

De-mi aduci, în inima     neagră, zi senină,

ai să-mi fii de-a pururea     doamnă şi regină.”

 

Mână-n mână, repede,     am pornit; şi-o droaie

de frumoase tinere,     strânse-ntr-o odaie,

ne-au surâs, – cu toatele,     dalbe şi bălaie,      

arătând aidoma     la obraz şi straie.

 

Cum se ridicaseră,     dându-ne bineţe,

toate de pe scaune,     Venus, cu blândeţe,

scosu-le-a din cameră,     vrând să mă dezveţe,

le-a spus ea acestora,     de-alean şi tristeţe.

 

Ea, ca toate gazdele,     după ce-i înlături

pe ceilalţi din cameră,     m-a poftit alături

pe un pat cu perine     şi un vraf de pături

din păr scump aidoma     albelor omături.

 

Dup-un schimb de nobile,     între noi, cuvinte,

ea-ncepu să-şi lepede     văluri şi veşminte,

slobozindu-şi cándidul     trup, nu mai ’nainte

de căderea vesperei,     lacom şi fierbinte.

 

Mai pe urmă, iată-ne     în bazinul care,

închinat lui Iupiter,     o-însuşire are:

să te bine-cureţe     de durerea mare 

şi de jar-pojarul     dragostei amare.

 

Ostenit de aburii     băii şi de apă,

foamea nu întârzie,     cruntă, să înceapă

şi, simţind că pipota-mi     suferă şi crapă,

dacă-i rost (pe Vènera     o-ntreb) de-o agapă.

 

„Şi-ncă cum!” Căci rumene     iată-le,-n frigare,

toate zburătoarele,     care mai de care,

sturzii fragezi, gâştele     şi-o plăcintă mare

ce te-mbie : „Pune-te,     hapleo, pe mâncare!” 

 

Trei vor fi fost lunile,     cred, cât i-am stat lângă;

mulţi mai mi-erau galbenii;     mintea,-nsă, nătângă,

m-a făcut cu ambele     mâini, dreaptă şi stângă,

să-i fac praf şi pulbere…     Şi-s, de-atunci, o tângă.                                        

 

Rog, de-aceea, tinerii     să ia seama bine:

când săgeata Vinerii     îi străpunge,-i bine

curs a-i da, ei, ţinerii     lor de minte, – bine

amintindu-şi tinerii     de un vai-de-mine!          

       

                                                           

 

Distribuie:

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
Gopo

CITEȘTE ȘI

soundservice SPMT
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media