TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU – Vizita lui Titu Maiorescu din 1875 la Târgoviște, Dealu, Viforâta și Gorgota

Magazin Orient

Întors din călătoria din 18-19 august 1875 de la palatul Sigmaringen, când s-a întreținut cu princepele Anton de Hohenzollern, tatăl viitorului rege Ferdinand, marele om de cultură Titu Maiorescu a întreprins o excursie de patru zile între 24-27 august 1875 la Târgoviște, Dealu, Viforâta şi Gorgota, alături de soția Clara, fiica Livia şi de Mite Kremnitz. Excursia a debutat la 24 august 1875 cu o călătorie cu trenul de la București la Titu, continuată ulterior, din cauza lipsei de diligență spre Târgoviște, până la Găiești, unde, cu sprijinul șefului de gară (un polonez), a reușit să închirieze o trăsură cu patru cai cu ajutorul căreia pe la orele 16.30 a ajuns la Târgoviște: „…de aici, plecat imediat cu aceiași trăsurăâ, până sus la Dealu; de la Târgoviște la Dealu cu trăsura vreo trei sferturi de ceas, drum bun, șerpuit frumos pe muntele Dealu. De la Găiești până sus la Dealu am dat vizitiului 27 de franci”.

La Târgoviște, vizitează mai întâi așa zisul Arsenal al generalului Emanoil Florescu, o instituție compusă din „săli vaste pentru fabricarea tuturor efectelor militare din lemn”, dar care îi lasă un gust amar lui Titu Maiorescu, deoarece le cataloga ca „fiind goale, cu un mașinist francez, căruia îi lipsește nu știu ce, care face lucrarea cu neputință”.

Apoi, continuându-și periplul târgoviștean, tânărul de 35 ani, ministru al Cultelor şi Instrucțiunii Publice în guvernul condus de Lascăr Catargiu, era uimit de starea jalnică în care se afla Mitropolia din Târgoviște în 1875, din cauza reparațiilor îngrozitoare ale lui Burelli (un arhitect italian cu a cărui fiică, Alexandrina,  se va căsători Ion Luca Caragiale), unde pe lângă pereții exteriori pământul e aşa de îngrădit şi înălțat, încât apa de ploaie pătrunde înăuntru.

În schimb, la biserica de la ruinele Palatului Domnesc din Târgoviște, tânărul ministru al Cultelor, are cuvinte de laudă pentru pictura păstrată şi coloanele originale, şi mai ales pentru catapeteasma de lemn cu smalț colorat a acesteia. Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că, în urma vizitei de la Mănăstirea Dealu din august 1875, Titu Maiorescu (acest fapt i se atribuie în general lui Nicolae Iorga) este cel care a hotărât ca, în fața craniului lui Mihai Viteazul păstrat într-o raclă de sticlă, să se adauge o candelă de argint în care să ardă o lumină veșnică! Deşi adăpostea doar 6 călugări, dintre care starețul de la Dealu i-a displăcut lui Titu Maiorescu, fiind un stareț neplăcut şi fără vlagă, acest lucru nu l-a împiedicat pe tânărul ministru al Cultelor să dispună terminarea reparațiilor la clădirea Ştirbei (chiliile călugărilor) şi să se construiască o fântână „pe care voi pune s-o sape acum şi s-o zidească pe dinăuntru”. Însă, Titu Maiorescu a rămas impresionat de ctitoria lui Radu cel Mare, despre care spunea că are „același gen ca la Curtea de Argeș, dar nedezvoltat deloc, puține rozete, prea puține ferestre, porțiune de zid moartă”.

La Mănăstirea Viforâta (unde Titu Maiorescu s-a cazat), care adăpostea 75 de călugărițe şi surori, vizitatorul Maiorescu alături de suita sa, petrec ziua de luni 25 august 1875, și aceştia rămân impresionați de foarte buna stare a clădirii arhondăriei „cu odăi mari şi curate, care mai păstrau încă urme ale donației recente a principelui Basarab Brâncoveanu, ai cărui strămoși, nedezmințindu-şi erudiția, au ctitorit lăcașul de cult. Aici, plimbându-se, este profund impresionat  de împrejurimile mănăstirii, care erau cultivate numai cu viță de vie și pruni, astfel încât, fiind absorbit de pacea adâncă a acestei Arcadii, Titu Maiorescu notează în Însemnările Zilnice că „…amândouă felurile de poame, doar pe trei sferturi coapte, câteva nuci , dar nuci coapte…”.

În acord cu ritmurile naturii şi lumii, Titu Maiorescu poposeşte şi la schitul de la Gorgota, unde constată că turnul de la intrare era aproape prăbuşit. Astfel, ministrul Cultelor hotărăşte să-i facă acoperiş nou, asemeni şi schitului, ca să le salveze de la năruire. Impresionat de arhimandritul grec de la schit, Titu Marinescu realizează portretul acestuia: „în vârstă de 68 de ani cu nas mare înroşit de vin care şade aici de 25 de ani, a făcut mici plantații plăcute la vedere şi face cea mai bună impresie de om cu cap vrednic, ființă retrasă, uşor ironic, cu suflet împăcat”. De asemenea, constatând lipsa şcolii în satul Gorgota care aparținea de comuna Ocnița, Titu Maiorescu a luat decizia să trimită în sat cât se poate de repede un învățător pentru a o redeschide, aşa cum funcționa înainte de generalul Christian Tell. În atmosfera ancestrală a schitului care trona pe dealul pe care era situat şi fermecat de frumusețea peisajului vălurit, Titu Maiorescu a desenat în tuşe armonioase şi sigure o imagine a Gorgotei.

Cert este că din Însemnările Zilnice ale lui Titu Maiorescu, aflăm informații deosebit de spumoase despre sfârșitul intermezzo-ului turistico-cultural întreprins în Cetatea de Scaun a Târgoviștei și în împrejurimi: „Miercuri, 27 august 1875. De la Târgoviște până la Ghergani 39 de kilometri, de la Târgoviște până la Titu 35 de kilometri. Ne-am dus cu trăsura până la Ghergani, acolo niciun restaurant, în șandramaua de scânduri, bere proastă de la John Ghica, scoasă cu canaua în sticle de 20 de bani. Am mâncat un pepene galben și gogoși proaste, iar seara am fost la București”.

 

Valeriana Comedie




Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro