TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Realitatea și olimpiada sătească

   În  plină desfășurare a Jocurilor Olimpice, săptămâna aceasta am susținut și eu proba olimpic-țărănească de întors, strâns și cărat fânul. Un altfel de triatlon, ca să zic așa… Da, în unele momente ale susținerii acestor probe ancestrale a fost foarte cald, dar nu m-am văitat. Sau poate că aș fi aruncat două trei cuvinte despre căldură, ca Novak Djocovik, căruia îi doresc și îl susțin ca anul acesta să câștige „Slam-ul de Aur”, dar  nu m-a lăsat memoria. Tot timpul cât am manevrat furca și grebla am avut în minte versul motivațional cântat de Maria Tănase: „Hai vecine să cosim/ Că știi iarna ce pățim!”, iar când mă opream din lucrat pentru a-mi șterge sudoarea de pe față, memoria îmi spunea: „Taci! La Kolîma îngheța scuipatu-n zbor.” Am lucrat cu spor, încheind proba în mare fel, în stil de campion. Manevrez furca și grebla mai bine decât Djocovik, racheta de tenis. Pe câmp mă simt ca un înotător în bazinul olimpic…

   Chiar a fost ca la olimpiadă și nu întâmplător am folosit analogia cu înotătorul pentru că proba de întors fânul am început-o de pe brazda a doua, brazdă care seamănă cu un culoar de înot și în plus de-asta, la fân este tot ca la înot. Ca să ajungi la capăt trebuie să dai tot timpul din mâini… După ce am săvârșit lucrarea și am pus furca la locul ei, succesul i l-am dedicat Dianei Mocanu, cea care „la doar 16 ani” – am încheiat citatul presei sportive care a uitat – a câștigat două medalii de aur la înot la Olimpiada de la Sydney în 2000. Diana Mocanu nu e un fenomen, e CAMPIOANĂ OLIMPICĂ.  Nu am văzut în întreaga săptămână nicio referire la performanța ei, în presa sportivă. Sărut mâna, Diana, oriunde ai fi.

   În realitatea sătească, lucrările agricole – nu, muncile, căci v-am mai spus într-o tabletă de mai demult, a munci nu-i sinonim cu a lucra, ci sunt mai degrabă antonime – au dimensiune olimpică și sunt susținute cu regularitate, fiecare dintre ele încununând osteneala omului care trudește lucrând pământul. Da, osteneală, pentru că a lucra câmpul e o activitate ușoară doar în fotografiile idilice pe care le postează cei care se cazează în concedii la pensiuni. Se înșeală cei care, plecând de la oraș în concediu sau sejur prin satele României, cred că astfel vor evada de sub imperiul realității, al tumultului vieții. De-abia aici, la sat, o va descoperi întreagă, nedeviată, neopacizată de factori intermediari. Țăranului agricultor i se adresează realitatea în totalitatea ei, fără ocolișuri. La sate dăm cu adevărat de realitate, acolo, ea ne întâmpină cu toată autenticitatea și tăria ei. 

   La oraș trăiesc oameni specializați, la țară nu-i așa. La sat trăiește omul universal. De dimineața și până seara el înfruntă natura. Vorba psalmistului David: „Ieșit-a omul la lucrul său și la lucrarea sa, până seara.” Între el și pământ relațiile sunt nemijlocite, între el și realitatea câmpului nu se interpun decât foarte puțini oameni. Țăranul nu are un antrenor, nu are un public care să îl susțină, pe câmp nu poți sta pe margine. Ori lucrezi, ori dacă nu stai acasă. Distanțarea fizică față de unelte… 

   Câmpul e arena țăranului și lucrând în ea, nu dobândește gloria ci roada și fructul lucrării sale iar de acestea nu se bucură doar el și familia lui ci și animalele din gospodărie. Țăranii nu sunt mai buni ori mai răi decât orășenii, dar sunt mai cunoscători ai originilor și permanențelor. Inventarul lor de obiecte este mai redus și redus de cele mai multe ori la unelte, iar oglinzile le folosesc mai puțin. Țăranul știe că este străin și călător pe acest pământ pe care știe că trebuie să îl și lucreze nu doar să îl străbată. Așadar, străin și călător da, dar nu turist… Bunul meu prieten Nicu Aureliu Steinhardt a spus că substantivul cel mai potrivit pentru a descrie atitudinea țăranului despre viață este „înrădăcinarea” care transformă casa din spațiu locativ sau adresă în vatră. Iar de acolo, din fiecare vatră pornește o potecă invizibilă spre cimitir, potecă pe care străbătându-o, țăranul merge și aprinde o lumânare celor din neamul lui, celor care se odihnesc acum de toate lucrările, întru așteptarea și nădejdea Învierii.

 

Ion  Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.             

 

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro