Tableta de miercuri: Pompiliu ALEXANDRU -Project Blue Book – o istorie a necunoscutului

Probabil ați parcurs deja câteva episoade din acest film serial. Este un film extrem de bine realizat, care nu caută să convingă spectatorul de ceva anume. Impresia este mai mult de film istoric, lăsând porți deschise posibilității de existență și de non-existență în același timp cu privire la un fenomen extrem de intrigant până astăzi: fenomenul OZN-OVNI-UFO. În opinia mea, este cel mai echilibrat mod de a prezenta o istorie a acestui fenomen. Denumirea filmului urmează proiectul care a existat efectiv în perioada imediată sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial. Proiectul Blue Book, apărut după alte două proiecte care investigau existența acestui fenomen (Sign și Grudge), îl are în centru pe un faimos om de știință – astronom – Allen Heynek. Filmul urmează povestea mai mult sau mai puțin romanțată a îndoielilor și certitudinilor avute de membrii echipei acestui proiect. Se desfac în scenariul acesta farse, iluzii, naivități umane, mușamalizări, întrebări deschise, fenomene cu adevărat rămase inexplicabile. Chiar omul de știință (nu personajul din film) Heynek este un sceptic care ajunge să rămână descumpănit în fața unor evidențe. Proiectul se încheie în 1970, când nu se trage decât o singură linie, anume a inexistenței extratereștrilor. Acest lucru nu înseamnă că această concluzie oficială nu este pusă sub semnul întrebării chiar de membrii echipelor care au participat la acest proiect și precum și a altora de același gen. Proiectul acesta a inventariat 12 618 cazuri, iar dintre acestea se rețin 3201 cazuri pentru analiză statistică. Din acestea 3% rămân cazuri complet inexplicabile. S-ar părea că doar 30 de cazuri rămân complet necunoscute tuturor, fiind cazuri „deschise”. Chiar dr. Heynek este cel care pare extrem de intrigat de atitudinea militarilor de la Air Force cu privire la acest fenomen, în sensul că erau extrem de „părtinitori” ca și cum „și-ar fi dorit cu toată forța ca aceste fenomene să nu existe.” Munca proiectului părea mai mult una de afirmare a unei inexistențe, a unei negări radicale. Or acest lucru stârnește cel puțin nedumerirea. De ce această grabă, de ce această încrâncenare în a nega aceste fenomene? Un alt motiv care l-a făcut pe dr. Heynek să fie mai deschis spre acceptarea unor teorii care să ateste existența fenomenului în cauză îl constituie mărturiile colegilor săi astronomi, care aveau în mare majoritate dovezi ale unor fenomene complet inexplicabile cu ajutorul științei convenționale, dar pe care ei le treceau cu vederea sau chiar le negau din teama de a nu-și compromite cariera. 

    În fine, cel mai interesant aspect pe care aș dori să îl subliniez în legătură cu pățaniile doctorului Heynek (cel real) privește convingerea sa finală cu privire la fenomenul OZN. Este vorba despre o teorie împărtășită și de alți oameni de știință serioși. În ce constă această teorie mai puțin cunoscută?

    Dr. Heynek moare în 1986, în urma unei tumori cerebrale fatale. Dar cu mult timp în urmă, prin 1976, el avea deja o idee despre fenomenele pe care le-a investigat atât de mult timp. El declară, ca reacție la convingerile din imaginarul social cu privire la OZN-uri ca fiind obiecte tehnologice extrem de avansate, sosite din galaxii îndepărtate: „Există extrem de multe lucruri care contrazic această convingere. Pare ridicol ca o inteligență oarecare să fi venit de la distanțe atât de mari pentru a face lucruri atât de stupide pe cât sunt cele raportate, anume să oprească mașini și să provoace frică oamenilor. Există multe, cu mult mai multe motive.” Care erau acestea? Nu se știe. El înclina spre o ipoteză imaterială cu privire la aceste fenomene. Ceea ce noi numim astăzi OZN-uri, sau OVNI-uri, sau UFO par mai mult să nu prezinte o interpretare materială decât una materială. Ipoteza tehnologică este doar o interpretare antropomorfizată pentru acest imens necunoscut cu care ne confruntăm și care se manifestă totuși într-un fel anume pentru noi. Ceea ce este interesant est faptul că înainte ca dr. Heynek să ajungă la această concluzie, în anul 1976, C. G. Jung, în 1961, elaborează chiar o teorie asupra acestei imaterialități a fenomenului în cauză, teorie pe care o regăsim în cartea sa Un mit modern. Fenomenul OZN pare să fie mai mult un fenomen psihic de masă, ca manifestare energetică psihică ce trece în exteriorul nostru, adresându-se într-un regim secund simțurilor, dându-ne iluzia materialității. Un alt om de știință interesant, apropiat chiar de dr. Heynek, este francezul Jacques Vallée. Acesta este un astrofizician sorbonist care lucrează și pentru NASA pentru o perioadă, apoi chiar obține un alt doctorat în informatică în Statele Unite, unde lucrează și pentru crearea Internetului de astăzi. Și el se alătură teoriei lui Heynek cu privire la fenomenul OZN. 

    Filmul nu prezintă aceste teorii. El pune accentul în mare parte pe aceste straturi interpretative posibile pe care ni le stârnesc punctele de vedere atrase de respectivul fenomen. S-ar părea că nimeni nu știe nimic exact și nimeni nu ar putea nicidecum să pună degetul în mod concret pe realitatea desfășurată în fața ochilor de fenomenele OZN. Acest lucru în ciuda multiplelor instituții implicate în mod autentic în cercetarea fenomenului. De ce acest lucru? S-ar părea că nu putem să punem o grilă mentală adecvată care să ne ofere o explicație plauzibilă. Teoria lui Jung-Heynek este una care ar putea să dea seama într-un mod extrem de subtil și chiar adecvat, numai că nu este o teorie ușor de acceptat de mase, fiind extrem de complicată și non-intuitivă. În afara acestei teorii, degrabă de nebăgat în seamă, nu avem decât o lipsă continuă de instrumente mentale pentru abordarea serioasă a fenomenului în cauză. S-ar părea că mintea umană este atrasă extrem de puternic de doi centri de forță: unul al imaginarului care acceptă tot și toate și unul al scepticismului care merge până la negare absolută. Calea de mijloc pare extrem de greu de găsit cu privire la această imensă necunoscută. Omul de știință autentic evită cu îndârjire să trateze public sau nu această temă de cercetare, căci îl poate arunca imediat în afara orbitei științei exacte și riguroase. Numai câțiva îndrăzneți își permit să facă acest lucru, deși imediat riscă o ridiculizare publică. Pe de altă parte există o tendință de „poetizare” excesivă a fenomenului, lucru care din nou conduce la o scăpare printre degete a seriozității fenomenului necunoscut. Iar teren de cercetare există cu duiumul aici, fără nicio îndoială! 

 

   

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro