TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu Alexandru – Arta de a sta în casă

    V-ați fi imaginat vreodată că 3 miliarde de oameni vor fi condamnați la domiciliu pentru mai multe săptămâni, ca să nu spun luni? Că au o libertate de mișcare mai mult decât controlată, supusă unor constrângeri care, chiar dacă nu sunt iraționale, pot să fie receptate cu atât de multă reticență sau iritare? Ce fac cei care au o casă mare plus domeniu, curte? Dar cei care stau în 40 de metri pătrați (în cel mai fericit caz)? Înțeleg că omul dinamic va percepe cumplit de greu această „condamnare”. Nu mai contează sacrificiul făcut. Este ca și cum stai în autobuz, într-o înghesuială cumplită, vara, pe 40 de grade, cu mirosuri în jur și nu-ți mai simți mâna care se ține de bară, ți-a amorțit piciorul drept și nu ai habar cum să faci să-ți schimbi puțin poziția pentru a mai echilibra furnicile din mână și picior. Trebuie să te miști puțin, altfel simți că mori! Așa și cu aceste momente. Îmi place să stau în casă. Am ce face… nu-mi văd capul de treburi. Mai mult, constat că am atât de multe de făcut încât vreau înapoi, la serviciu, tocmai pentru a găsi scuza de a mă mai relaxa puțin. Dar, ca omul nostru din autobuz, parcă aș scoate nasul puțin afară, cât să mă răcoresc. Nu putem nega faptul că majoritatea stă în casă. Cei care nu au stare sau vor să profite cumva ies la „pescuit” de ceva. Dar de unde vine acest lucru? Aș spune din ideea modernă de receptare a spațiului privat și a spațiului public. Antichitatea greacă e cea care a creat spațiul public ca spațiu al libertății. Omul este liber doar în spațiul public, căci aici poate să converseze, să se bucure de libertăți pe care nu le are acasă, unde totul este strict îngrădit de legile vetrei (oikos). Spațiul public oferă, bărbatului în mare parte, un alt nivel de existență. Aici se pune el în valoare, cel puțin în Antichitate. După modernitate, spațiul privat a devenit spațiul libertății. Aici putem să facem ce dorim – și imediat omul contemporan se gândește la perversiunile sexuale, ca și cum își transformă oikos-ul într-un fel de lupanar. Faptul că ne putem aranja mobila cum dorim și când dorim, fără să ținem cont de părerile altora – din contră, cu cât e mai original aranjată casa, cu atât ne place să stârnim invidia sau admirația vizitatorilor. Spațiul public a devenit treptat spațiul lipsei de libertate. Ești supus tuturor constrângerilor legale, sociale, instituționale etc. Omul contemporan își pune o mască imediat ce iese pe ușă, știe că se îndreaptă spre muncă (ergasia, εργασία), și este o muncă de Sisif, absurdă, de aceea abia așteaptă să se întoarcă în cuibul său pentru „a face ce dorește” – în mare parte să doarmă și să se plictisească și să-și omoare simțurile. 

    Dar, cu ocazia acestor zile, când jumătate din populația planetei este obligată să savureze și să se adapteze la spațiul privat, pe care în mod iluzoriu îl credea spațiul libertății, vedem că anticii aveau dreptate. Și când spun acest lucru nu mă refer la nevoia de a te mișca, de a trece de pe un picior pe altul, să alergi ca un cal pe câmp, ca să simți „libertatea” de mișcare. Momentele acestea arată sau ne pun în fața oglinzii acestei libertăți. Libertatea spațiului privat s-ar putea să nu fie atât de plăcută pe cât o consideram noi. O identificam cu comoditatea, cu somnul și relaxarea. Dar avem în instinct întipărită munca aceasta, iar munca aparține spațiului public. Acțiunea – termen specific polisului/politicii – nu își vede sensul decât în spațiul public. Ne este dor de ceilalți zilele acestea. De acel celălalt pe care îl detestam și pe care îl vedeam a fi un dușman. Deci, spuneți dumneavoastră, nu este totuși o artă în a învăța din nou să stăm în casă? Ne plăcea jocul acesta pe care, din răsfăț, îl consideram rău, anume jocul „pe afară”. Economia provine tocmai din acest termen – oikos – arta administrării gospodăriei. Am „externalizat-o” spațiului public unde am creat știința economică. Și am pierdut în mare parte exigențele oikos-ului de origine. Întorși la condițiile libertății spațiului privat nu prea mai știm ce să facem aici. Suntem stângaci, am ajuns să ne plictisim, să ni se urască cu binele, cum se spune. Am auzit că rata divorțurilor a crescut enorm în această perioadă. Omul fugea de spațiul public în mod iluzoriu. Acum are parte de o lecție foarte bună! Să-i mulțumim totuși acestui virus… mai obligă societatea la o introspecție, căci chilia este spațiul ideal pentru a medita puțin, oricât de mult ne displace acest lucru!

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro