TABLETA DE MARȚI – Puiu JIPA – Ultimele sute de mii de zile din viața lui Telonius Em (3)

Distribuie:

„Să mergem, dară, să ne vedem copiii”. Asta spusese, da. Primul copil din viața lui Telonius Em fusese chiar el însuși. Prima amintire era un cer de noapte, incredibil de înstelat, de parcă era în mijlocul a ceea ce va afla, mult mai tîrziu, că e Universul. De fapt nu putea să vadă, avea doar cîteva zile. Dar i se povestise că urla mereu și atunci tatăl l-a înfășurat într-o vestă de blană și l-a scos afară. Și deși avea doar cîteva zile Telonius Em tăcu pentru prima dată în viața lui. 

A doua amintire era cu o roșie care avea pete albăstrui și mușca din ea. Sucul i se prelingea pe bărbie, pe pieptul gol, pe șpilhozen. Șpilhozen a fost primul cuvînt într-o limbă străină pe care l-a învățat. Îl repeta într-una. Cîinele Fetița a lătrat din copilărie și atunci Telonius a început să nu se mai repete. Inventa cuvinte, tot mai multe, pe care nu le mai repeta cu glas tare. Doar le ținea minte. Pînă în ziua, o zi prăfoasă de vară, cînd a descoperit o carte cu litere mari, litere care înfățișau animale și obiecte. „Oare toate cuvintele pe care le-am inventat existau deja?” Și de atunci Telonius Em nu s-a mai despărțit de cuvinte. 

Bunica lui nu știa să citească. Știa doar două litere, inițialele numelui ei. Și mai știa să deseneze o cruce micuță cînd trebuia să se semneze. Sau să-și înmoaie degetul în cerneală și să-și lase amprenta pe o foaie cu scrisuri multe și rotunjite. Așa că Telonius Em îi citea seara povești bunicii sale. Dar nu știa toate literele din carte, așa că inventa. Povestea cu musca roz era cea mai nostimă. Rîdeau amîndoi și lumina din lampă hohotea și ea, mirosea a gaz și a rășină. Cînd lampa se stingea mai lumina doar focul din soba de fontă. Era ora de radio. La miezul nopții, la a patra bătaie a ceasului, radio se oprea și începea marea aventură a adormirii. 

Lui Telonius Em nu-i plăcea să doarmă. „Ce rost are să dorm dacă tot trebuie să mă trezesc?” Își dorea nespus să fie treaz cînd se trezește, adică să se vadă, cumva de la distanță, cum doarme și ce i se-ntîmplă cînd deschide ochii. Cum poate să vadă peretele vert nil în fiecare dimineață și cum nu poate să-l vadă și noaptea… 

                          (poate va urma)

PUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro