Tableta de marți – Puiu JIPA – Pavele și paveleitari

Albe și roșii la început. Gri și cărămizii acum. Au pus mărțișoare pe jos. Mărțișoare de două parale din ceva ce aduce a cărămidă făcută din găinaț. Dreptunghiulare cu laturi crenelate. Așezate cu model, la început.  În devălmășie de strepezit ochiul, acum. Puse prost, de proștii care ne-au crezut proști. Mergi pe ele și le simți dureros. Pînă și ele simt că nu e locul lor acolo. Le vezi cum se contorsionează, cum fac valuri, cum se macină după fiecare ploaie, cum crește pirul și pălămida printre ele. Le scot de-acolo, sapă șanțuri, astupă șanțurile, le pun la loc aiurea, la vrăjeală. Lasă-i să se-mpiedice, dă-i dracului de proști. Dispar din ele și le vezi prin curțile oamenilor, fericiți că au stradă-n curte.

Sînt destui ani de cînd multe trotuare s-au pavelizat (sau manelizat). Talpa subțire nu le mai suportă. Obrazul gros e tot mai gros. Nu știu numele celui/celor care au pus la cale asemenea prostie. Bani umflați, bani furați de sub picioarele noastre în numele unui „frumos” de tot kitsch-ul. Ăia de le-au pus au altceva de pășit prin curți și case. Au alte case, mereu alte case și alte curți. Tot mai de neam prost, de om care a fost slugă și a ajuns să aibă în mînă un cuțit vremelnic de tăiat și împărțit pîinea. Și omul ăsta nu calcă pe trotuar, trotuarul lui e pe patru roți.

Iar bucățile astea de… ce-or fi ele se întîlnesc cu bordurile roase, făcute din cenușă de prostie. Și lasă gropi pline cu noroi pe care copiii le calcă, împiedicîndu-se de relieful trotuarian. Cînd pămîntul nu le mai suportă, ori s-au tasat în așa hal încît nu mai poți intra cu mașina în garaj, se toarnă asfalt. Se toarnă să fie turnat, pe furiș parcă. Și se macină și ăsta ca o carie umplută cu gumă de mestecat.

„Fericirea” e maximă cînd plouă la greu și apa nu se duce nicăieri. Stă acolo pînă se pupă cu aia de pe stradă. Se pupă, că prostul ăla care a turnat asfaltul pe șosea nu a dat nici o înclinație de scurgere, pentru că proștii ăia care au pus cărămizi pe trotuar n-au dat nici ei înclinație. Pentru că, fiind proști, au crezut că și noi sîntem ca ei. Dar ei nu știu că sînt. Ei execută. Și nu sînt controlați decît pe secetă. Pe ploaie nu. Pe ploaie se numără banii.

 


Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro