În zi de mare sărbătoare creștină, îi trimit aceste gânduri unui prieten mai tânăr. El poate să înțeleagă mai bine decât mine că noi, oamenii, ar trebui să nu cădem în deznădejde, nici măcar atunci când ajungem în păcatele mai vechi, pentru că toate vor fi biruite. El, prietenul meu mai tânăr, spune adesea: Doamne, dă-mi urechi ca să-Ți ascult chemarea, de oriunde mă aflu și oriunde mă îndrept!
Suntem mereu hărțuiți de fumul gros care iese prin ferestrele deschise. În viață, dragul meu prieten mai tânăr, cel mai frumos ar fi ceea ce nu e cu putință, atunci când toate plutesc în mintea ta ca o lumină îndreptată undeva înapoi, spre dimineața din ziua trecută. Iar viața este, uneori, mai mult decât o simplă poveste. Prietenul mea mai tânăr a fost înfiat de la naștere, a crescut în iubirea părinților lui adoptivi, a ajuns un om bun și înțelept, stăpân pe inima și pe sufletul luminat de credință. Mă simt foarte bine atunci când îl știu în apropierea mea… Trecut, iată, de 40 de ani, el a tot încercat să o găsească pe mama naturală, l-au purtat cu vorba prin judecăți confuze, prin procese îndelungate și fără de sentințe. Printr-o întâmplare, și-a găsit singur… mama! Deși a fost înfiat undeva, departe de locurile noastre, soarta a făcut ca mama lui, cea care l-a născut, să fi fost în toți acești ani foarte aproape; au trecut, poate, unul pe lângă altul de sute de ori.
El, prietenul meu mai tânăr, are înțelepciunea și vocația destinului său de azi, dar inima lui trebuie să fie apăsată de multe încercări. Prietene, un text vechi românesc zice că inima omului este ca sticla, deci sticla dacă se sparge cu ce o vei mai lipi? Știu, dragul meu, că vei citi tableta mea de luni, așa cum o faci în fiecare săptămână. Și așezat la rugăciunea ta de seară, mai cred că noaptea, atunci când nu poți să adormi, îți vor veni în minte biruințele adevărate. Viața este și altceva și, mai ales, acest altceva trebuie căutat. N-am să uit niciodată o poveste pe care mi-ai spus-o într-o zi rece de iarnă: cândva, ai zis tu, o vrabie mică a ieșit în zbor dintre grinzile groase ale bisericii și a plutit liniștită prin aerul încălzit de lumânările aprinse. A înclinat capul, șovăind, apoi a ieșit prin ușa deschisă…
Harul lucrează, dragul meu prieten mai tânăr, și fără strădania omului…
Facebook
WhatsApp
TikTok
