TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – PORTUGALIA MEA ( 3 )

Prima seară la Lisabona… A venit din Rochester N.Y. bunul meu prieten, doctorul Daniel Z. care împlinește chiar azi, 15 martie, șaizeci de ani. Este și unul dintre motivele vizitei noastre în Portugalia.

Urcăm pe lângă Elevador da Gloria, trecem pe lângă Miradouro de Sao Pedro de Alcantara, un parc de la înălțimea căruia se vede orașul pe toate colinele lui, admirăm Igreja de Sao Roque, biserica ce ascunde capela cea mai importantă a Lisabonei, cu altarul ei  bogat în aur, argint, bronz, agate, ametist, lapizlazuli, fildeș și marmură de Carrara. Pe una dintre străzile înguste ale orașului de sus descoperim „obiectul” cel mai important: micul restaurant 100 Maneiras, pe Rua do Teixeira 35. Ne întâmpină doi bărbați tineri, ne conduc ceremonios, mesele s-au umplut repede, sunt câțiva capitaliști corporatiști, un domn suedez care sărbătorește ceva  împreună cu fiul său, ușor îmbujorat, iar alte mese sunt pline de tinere fete chinezoaice, gata să cheltuiască banii – mulți – trimiși de babacii înstăriți din noua mare putere economică mondială.

Restaurantul este vestit în Lisabona, e intim și romantic, în el se pot „încerca” toate gusturile gastronomice fine din Portugalia, are doar treizeci de locuri, e o atmosferă de familie, gazdele povestesc cu bucurie despre meniul bogat, oferă sugestii și zâmbesc. Nu pricepem ceva, ne aud că vorbim dulcea limbă românească și unul dintre bărbați se grăbește să spună, spre barul din apropiere: „Marcela, vino puțin”. Domnișoara micuță, cu aer proaspăt și obraji bucălați e de la treisprezece ani în Portugalia, e studentă la management la Lisabona și domnul doctor Z. are parte de o suavă îmbrățișare. Norocul lui, mai ales că nevasta e ocupată cu cercetarea meniului.

Urmează festivalul degustărilor, un meniu tipic despre care abia aștept să vă povestesc mai jos… De fapt, amicul american, cu nostalgia lui de Valea Voievozilor, ca și subsemnatul, degustător de bucate alese de pe valea Dâmboviței privim cu înțelegere valul de bucate necunoscute. Mai ales eu, ce-i drept, pentru că supusul lui Obama s-a cam învățat cu mâncărurile exotice.

Începem cu Bacalhau desidratado, adică un fel de cod deshidratat, cu coriandru și ardei roșu, alături de un Principal Rose 2011, un Pinot Noir de Bairrada. Urmează ceva care începe cu Laminas de borrego, adică un carpaccio de miel, cu piure de usturoi, crustă de humus și oțet de orez, iar vinul e  Chocapalha 2013, un Chardonne de Lisabona. Mă împac nesperat de repede cu humusul în care sunt înfipte bucățile de miel și sosește ceva care începe cu Veira coreda com nabo, adică scoici la grătar cu spumă de napi, pe care le donez fericit soției domnului doctor. Băieții revin cu farfurii adânci, pline cu Ovo escalfado come spuma de batata, adică ou fiert cu spumă de cartofi, pâine prăjită și trufe feliate. Se schimbă și vinul, vine un Muscat de Alentejo din 2009. La timp, ca să mai pot vedea eprubetele așezate pe masă cu Cocktail do toranja, adică o zeamă de grapefruit, cu ghimbir și mentă. Bună, domnule, scade colesterolul… Numai bine pentru felul următor, Salmonete corado com quinoa de bivalves… Adică somon cu creveți și quinoa, o știu, bunica mea făcea o salată grozavă din naiba știe ce-o fi quinoa asta… Desigur, alt vin, Syrah e Touriga Nacional din 2010, să fie primit! Nu s-a terminat… A urmat Barriga de porco… adică mușchi de porc cu piure de țelină și șaiote confiate. Un fel de carne din garnița mea din beci, mai puțin șaiotele respective, d-astea nu am în pivniță, acasă la mine, pe strada Liniștei din centrul orașului. Lângă vinul de Porto de douăzeci de ani, Taylor Tawny, primim și Tatin de pera-rocha, ca să fim mai clari, pere tartin cu spumă de vin și, mai apoi, Pudim de castanhas, adică budincă de castane cu înghețată de verbină.

2015-03-15 20.37.23

2015-03-15 20.20.41

2015-03-15 20.02.14

2015-03-15 21.28.58

Spre miezul-nopții coborâm veseli scările numeroase, spre piața Rossio. Înainte de sfârșitul degustărilor profund portugheze, unul dintre flăcăii tineri din restaurant a venit cu o altă sticlă, cu vin roșu de douăzeci și cinci de ani și mulți euro, pe care o comandaseră direct din New York, pentru sărbătorit, chiar băieții domnului doctor, unul economist într-o bancă celebră, altul doctor în devenire. Vorba actorului nostru, pe care l-am băut…

Și acum când vă povestesc, încă mă mir cât de ușor am nimerit hotelul nostru cu camere mobilate avangardist și cu obiecte, îmi amintesc eu, ușor instabile în noaptea portugheză.

N-am terminat, revin și săptămâna viitoare…


Regata Valeriana

Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro