ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – O mărturisire de departe

Am revăzut, de curând, filmul  Viață după moarte, cu Johnny Depp, Rebecca Hall și Morgan Freeman. Pe scurt, doi cercetători în domeniul computerelor doresc să atingă singularitatea tehnologică și să creeze o lume în care computerele pot transcende abilitățile creierului uman.

Nu va fi vorba, astăzi, despre o cronică de august la însingurările pandemice ale vieții noastre, deși, orice om este frământat, la un moment dat, de finalul propriei vieți, de momentul morții. E acesta sfârșitul, neantizarea ființei noastre sau e un nou început, o continuare a vieții în alte caracteristici? S-a scris că adepții materialismului reacționează ironic la această întrebare și spun că nimeni nu s-a întors din Lumea de Dincolo ca să ne confirme că mai există ceva după moarte. Așa să fie?

Discursul de adio al co-fondatorului Apple, Steve Jobs, ne-a impresionat pe mulți dintre noi. La sfârșitul vieții sale, nu l-au putut ajuta nici averea, nici realizările extraordinare, nici relațiile sale. Pionierul tehnologiei a murit de cancer la 56 de ani. „Moartea este, foarte probabil, cea mai bună invenție a vieții. Este agentul de schimbare al vieții. Înlătură vechiul ca să facă loc noului.”

Un foarte bun prieten, stabilit de 30 de ani în America, a avut zilele trecute un grav accident de circulație, un dobitoc beat și confuz a traversat brusc autostrada și mașina amicului meu s-a făcut zob. Îmi povestea despre senzația tulburătoare pe care a avut-o, atunci când în jurul lui    s-au desfăcut numeroasele airbag-uri ale autoturismului. Înconjurat de culorile cenușii din jurul ochilor, mi-a spus el, a crezut că acela e drumul spre… dincolo. I s-a părut că e ceva suav, liniștitor, un fel de curcubeu  care-l învăluia de foarte aproape.

Din fericire, domn doctor și drag amic, vom mai avea ani mulți, de acum înainte, să povestim isprăvile adolescenței noastre. Asta dacă ne lasă covidul… Să te plângi că vei muri înseamnă să te plângi că ești om, spunea nu mai știu cine, dragul meu prieten din Rochester N.Y., adică murim câte puțin în fiecare zi, trebuie să ne obișnuim cu asta. Aici îmi amintesc, Emile Zola… Uite, un filosof credea că moartea nu este un eveniment al vieții. Nu e așa, Bartolomeu Anania a scris cândva că moartea nu există, este o trecere, o punte… Între moarte și somn este vreo deosebire? se întreba el.

Și, pentru că nu pot uita vocea gravă a prietenului meu de departe, aflat într-o poveste atât de special colorată în nuanțe nedefinite, îi reamintesc lui, dar și nouă, cuvintele lui Emil Cioran:  moarte-i o fantomă, ca și viața, nu pot muri decât știind că-n rostul lor nu e nicio pierdere și nici câștig.

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media