Nu am găsit ceva mai frumos, pentru a le spune celor care ne conduc (oare?) cât de importantă este educația pentru o națiune. Oricâte reforme curriculare ar mai inventa guvernanții vremelnici, oricâte proiecte și obiective vor mai scoate din mințile lor luminate, vă rog să mă credeți că nimic nu se poate compara cu mesajul acestei știri pe care am descoperit-o de curând. Așadar: un tren circulă zi de zi pentru un singur pasager, până la școală și înapoi… În România?
Trenul circulă zi de zi și este folosit, cum vă spuneam, de o singură persoană. Are doar două stații, una când tânăra din imagine pleacă la școală, și alta când ea se întoarce. Asta se întâmplă, desigur, în Japonia. De ani de zile un singur pasager așteaptă trenul de la Kami-Shirataki. Este vorba de o elevă care ia acest tren pentru a pleca la școala și când se întoarce. Am simțit nevoia să vă spun asta de două ori…
Să repetăm, trenul circulă zi de zi și este folosit de o singură persoană. Sună a scenariu de film, scria în știrea pe care am preluat-o aici, dar conducerea Japan Railways a decis să păstreze trenul și traseul, atunci când a realizat că este folosit în fiecare zi. Trenul va circula până când tânăra va termina școala. Mai mult, compania a schimbat programul trenului în așa fel încât să se potrivească și cu programul de la școală al fetei. Domnișoara din imagine va termina școala în martie, iar linia feroviară va fi închisă abia atunci.
Și acum să vedeți motivația: aceasta este o alta încercare a Guvernului japonez de a face din educație o prioritate. Și spuneți, are dreptate un internaut care se întreabă: de ce nu aș vrea să mor pentru o țară ca asta, când Guvernul a decis ca trenul să mai meargă o milă în plus doar pentru mine?
De 37 de ani le vorbesc elevilor mei despre Platon, despre Aristotel, cu folos sau fără uneori… Și celor care mă citesc azi (și le mulțumesc) le reamintesc că Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele”, iar Aristotel considera că „educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”. Și mai spunea filosoful că oamenii care fac educație copiilor lor sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață. De aceea pe lângă viață, ne îndemna, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educându-i. Și mai adăuga: rădăcinile educației sunt amare, dar fructul este dulce. Un om educat se deosebește de un om needucat, așa cum un om viu se deosebește de un om mort.
Facebook
WhatsApp
TikTok
Nici chiar asa,domnule Dimitrie-Sorin Pana! Nu cred ca toti trebuie sa ne turnam tone de cenusa in cap! Unii mai multa,altii mai putina,adevarul este ca toti trebuie sa ne spalam pe cap…Trecem in extrema cealalta,ne culpabilizam pana la umilinta,fara sa fie vina noastra integral,,,Mecanismul dupa care functioneaza societatea romaneasca ne include si pe noi,din pacate nu noi il controlam,suntem inclusi in masinarie,eventual mai reparam in zona in care functionam ca rotita,dar nu este suficient,trebuie uneori regandit de noi toti si fiecare sa-si faca treaba cu responsabilitate….
Sa opunem profesionalism, demnitate ,verticalitate,responsabilitate arogantei,suficientei,amatorismului, credintei ca ceilalti poarta vina si noi ne excudem din start,desi folosim in mod ipocrit cuvantul”noi”
Atunci trenul va opri in statia fiecaruia si va lua ce ofera fiecare dintre noi, mai mult sau mai putin, dar de calitate si de buna credinta si mecanismul de care vorbeam va functiona la parametri normali, nu chiar ca in Japonia,dar vom avea sentimentul ca cineva ne respecta individual drepturile si ne vom simti valorizati.
Suntem atât de murdari încât nu avem dreptul de a face comentarii!
Trist, dar adevărat!