Nu pot învăța pe nimeni nimic, spunea Socrate, pot doar să-l fac să gândească. Din fericire, el nu i-a cunoscut pe demnitarii noștri de elită planetară. Tot filosoful grec mai spunea că nu a trăi este de mare preț, ci a trăi cinstit, iar înțelepciunea e singurul ban potrivit în schimbul căruia ar trebui să le dăm pe toate. Bunurile adevărate se cumpără și se vând cu acestea: bărbăția, chibzuința și justiția, educația este îmblânzirea unei flăcări, iar nu umplerea unui vas…
*
Constantin Noica credea că vorbirea omului este ființa lui. Pentru a-i lua unui neam identitatea trebuie să-i distrugi limba, istoria și spiritul ei. Se amintește, adesea, despre sărăcirea limbii române, dacă folosim zi de zi un vocabular sărac, devenim la fel de săraci și în spirit. Totul a ajuns, în lumea noastră, mișto sau nașpa, suntem cool, iar nu frumoși sau minunați. Suntem, nu-i așa, trendy, avem joburi, dealeri, merchandiseri…
*
Bulă era în criză de bani și a mers la Ițic, vecinul lui, să-i ceară doi lei, ca împrumut, până la primăvară. Ițic l-a ascultat și i-a zis bine, îți dau doi lei până la primăvară, dar i-a cerut să lase toporul ca zălog. La primăvară, i-a mai spus, îmi dai patru lei înapoi, altfel nu ne învoim și a dat să plece. De nevoie, Bulă s-a învoit, a lăsat toporul, a luat banii și a dat să plece. Dar Ițic l-a strigat și i-a spus, uite la ce m-am gândit, s-ar putea să-ți fie greu la primăvară să-mi dai cei patru lei înapoi, pentru că iarna este lungă și grea, așa că dă-mi acum doi lei și mai rămân ceilalți doi, o să-ți fie mai ușor. Bulă s-a gândit puțin și a recunoscut, în sinea lui, că Ițic avea dreptate, era un vecin bun, așa că s-a învoit, i-a dat doi lei și a plecat liniștit acasă. Însă pe drum s-a oprit undeva și a tot calculat, domnule, bani nu am, topor nu mai am, însă m-am ales cu o datorie de doi lei. Și totuși, nu a fost nimic în neregulă, socoteala este corectă.
*
Priviţi oamenii cu care vă întâlniţi pe stradă! Se simt blestemaţi să ducă o viaţă pe care o urăsc, pășind numai pe marginea tălpilor, pline cu bătături groase. Le clănţănesc dinţii şi sunt amorţiţi. Semenii noştri trăiesc într-o bucată de iad şi fluieră a pagubă. Până când?
Facebook
WhatsApp
TikTok
