Vorbe din cotidianitatea medie
75.
Vacanța, un termen pentru târgoveți îmbogățiți și neoproletari. Să-ți faci timp pentru a-ți pierde timpul cât mai bine. Apoi, la revenire, să povestești cum ai reușit să faci o așa minunăție, pierzându-l încă o dată. În contrapartidă, să lucrezi mereu, dar variat, ca și cum te-ai distra. Și, în fond, chiar așa și e, te distrezi, trecând de la una la alta. Asta putem învăța doar de la aristocrați și țărani. Aristocrații si țăranii n-au niciodată vacanță: ei fac ceea ce fac mereu. Și mereu cu bucurie. Lipsită de frenezie. În tăcere.
*
Afară, din nimic, ceva răcoare. Deodată, ca sub o vrajă vindecătoare, prinzi contur, ai carnalitatea ta cu care te-ai obișnuit. Căldura îndelungată te-a diluat, te-a transparentizat. Oamenii, vara – ceasuri ale lui Dali.
*
Frica este o rămăşiţă naturală, este coada de cometă pe care a lăsat-o natura în lumea omului. Ura, însă, este un fapt cultural, achiziţionat, construit de om, în baza unui sistem de credinţe, de valori. Aşa că istoria lumii nu este altceva decât procesul de fabricare a duşmanului, privit ca un străin de credinţele celui ce-l produce.
*
Dacă priveşti mai onest şi mai calm, iubirea nu e totul, suferinţa nu e totul, ambiţia nu e totul. Această lumină moale, gălbuie, va învălui lucrurile şi după tine. Aceste fiinţe ce se vântură cu scopuri indecise se vor vântura şi după tine, ca mii de braţe ale unui miriapod uriaş şi orb. Totul e singurătatea ta în lumea în care se zvârcoleşte acest miriapod, pe care fiinţele trecătoare o numesc libertate. Şi totul este acceptarea ei.
*
Mereu la locurile lor, cerșetorii. Cel puțin 8 ore. Muncitori!
*
Mergeam spre casă. N-aveam ce să mai fac în București, așa că mergeam spre casă. În fața mea, pe trotuar, dintr-o dată, ocolindu-mă, trece un tânăr. Era îmbrăcat cu pantaloni scurți cadrilați și cu un tricou albastru. (Astea nu înseamnă nimic, bineînțeles). În urechi avea nelipsitele căști, în mâna stângă ținea telefonul, în dreapta nu-mai-știu-ce. Mersul lui era aidoma ritmului melodiei ascultate, mi-am dat seama. Sălta când pe vârfuri, se proptea când pe călcâie, după muzica din mintea lui, mai cu seamă. Se legăna, ridica genunchii. Era un băiat mai dolofan, așa, dar mlădios în felul lui. A trecut la un semafor, fără ezitare, pe un final de „roșu”, cu mâinile îndreptate mult spre lateral – după mintea mea asta însemna N-am ce vă face, dar după a lui dansa pur și simplu, conform ritmului -, mișcând și gâtul în același ritm, ba chiar și picioarele. Ce mai, tânărul grăsuț dansa pe stradă, cum știa și putea. Iată, mi-am zis, așa arată un român fericit.
*
Te-ai născut iarna, atunci când contururile lucrurilor sunt clare, iar locurile în care ele se odihnesc sunt potrivite și mereu aceleași. Vara însă e o pedeapsă: lumina fierbinte șterge cumva limitele obiectelor, acestea par că se prelungesc unele în altele, într-o magmă indistinctă, mobilă și pulsând ca un plămân uriaș. În fața acestei stepe, colindată de valuri ce te trimit la o Fata Morgana ivită părelnic în zare și inaccesibilă, te retragi, te aperi, stai în umbră și răcoare. Înaintea ta, vitalitatea inumană a zeului Soare.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
