ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – A 25-a oră

   A 25-a oră este un film realizat de regizorul francez Henri Verneuil, în 1967, după romanul autobiografic omonim al scriitorului român în exil Constantin Virgil Gheorghiu, apărut în anul 1949. Am văzut filmul pe caseta video înainte de Revoluție, dublat de Irina Nistor. Cartea am citit-o prin 1998. Am găsit-o la buchiniștii de la Universitate. O surpriza plăcută a fost lectura pentru că, trecând peste talentul autorului, traducătorul a reușit să adapteze pentru români textul.

Înainte de a intra în dezbaterea de astăzi nu pot să nu vă fac atenți la două probleme. În biroul jandarmeriei era un afiș pe care scria: „Cine limba lungă are, va tăia 5 ani la sare!”, iar imediat cum ieșeai din clădire se vedea mare scris: „Șșt, ca dușmanul ascultă!”. Aceste două îndemnuri venite după scena botezului definesc povestea românului. Un naiv în malaxorul istoriei…  La 16 februarie 1967, avea loc în Statele Unite ale Americii, premiera acestui film. Anthony Quinn îi dă viaţă unui ţăran de origine germană, Johann Moritz din Transilvania, care duce o existenţă liniştită în satul Fântâna, în 1938, anul premergător începutului celui de-al Doilea Război Mondial. Johann Moritz şi soţia sa, Suzanna (rol interpretat de celebra Virna Lissi), vor trăi drama războiului, în timp ce se ocupau de gospodăria şi de cărămidăria familiei.

Filmul începe în 1939, într-o Românie cvasi-idilică, în care ţăranii prosperă, dar în care încep să fie puse în aplicare legi rasiale împotriva evreilor. Acţiunea filmului se deschide cu botezul celui mai mic fiu al lui Johann, năşit de scriitorul Traian şi de soţia sa Nora (evreică de origine). Anthony Quinn, îmbrăcat în port tradiţional românesc, oferă expresia actorului total. Dacă în „Zorba“, actorul dansase magistral „sirtaki“, la fel de magistral Anthony Quinn joacă „hora“ românească, de parcă s-ar fi născut în România şi nu în Mexic. Un țăran român, naiv și binevoitor dintr-un sat din Transilvania, trăiește alianța țării sale cu Germania. Johann Moritz, este denunțat ca fiind evreu, deși nu era, de către Nicolai Dobrescu, șeful postului local de jandarmerie, care o dorea pe frumoasa soție a aceluia. Moritz este trimis într-un lagăr de muncă, unde este forțat să muncească la un șanț de apărare antitanc împotriva sovieticilor. Suzanna, soția sa, este constrânsă să ceară divorțul pentru a-și putea păstra casa, deoarece nemții ar fi confiscat toate bunurile familiei, considerându-i evrei. Evadând cu alți deținuți evrei spre Ungaria, țară „unde viața este mai puțin grea pentru evrei”, este prins de autoritățile ungare si considerat spion român. După ce a fost torturat, este trimis ca muncitor maghiar „voluntar” în Germania. Este scos din rândurile deținuților de către un medic SS, care în urma unor măsurători antropologice efectuate pe craniul lui Moritz, îl declară ca fiind descendent al celei mai pure rase ariene. Genială scenă de umor, când germanii l-au luat ca model al rasei ariene devenind un tabloid al lor și reacția SS-ului: „Dar este brunet „.

Astfel Moritz, acum înrolat în rândurile armatei SS, pe când păzea câțiva deținuți din trupa de muncă silnică, la un atac al aviației aliaților, îi ajută pe aceștia să fugă și să se alăture americanilor. Dar situația se schimbă, în 1944, rușii invadează România, iar Suzanna este violată, iar apoi persecutată din cauză că poza soțului său Johann, apare pe coperta mai multor cărți și reviste germane (Adler, Signal), în uniformă SS. Johann Moritz, căzând prizonier, este internat de către americani într-un lagăr de prizonieri de război, după care este judecat laProcesele de la Nürnberg ca fiind criminal de război. După ce avocatul apărării prezintă o scrisoare de la soția lui, Suzanna, în care aceasta explica ce se întâmplase, cum soțul ei a fost pe nedrept deportat, și prin câte a fost nevoită ea să treacă (inclusiv prin faptul că fusese violată de soldații ruși, viol în urma căruia se născuse un copil), Johann Moritz este eliberat în 1949, la zece ani după ce intrase în sistemul lagărelor de detenție. Johann o reîntâlnește pe Suzanna și pe cei trei copii într-o stație de cale ferată din Germania. Reîntâlnirea este dificilă, amândurora li se vede, pe chipuri, că au trecut ani mulți și grei peste ei. La solicitarea unui fotoreporter de ziar, Moritz îl îmbrățișează, chiar și pe noul membru al familiei.

Povestea se bazează pe romanul lui C.Virgil Gheorghiu, scriitor român, care, după publicarea cărții s-a refugiat la Paris, întrucât autoritățile române nu erau de acord cu cele spuse în ea. Apărut în 1949, romanul a cunoscut un mare succes în Europa și America. Se spune că Gheorghiu a fost de acord cu scenariul, care tratează acțiunea cu mai mult umor decât o făcea cartea. Richard Davis scria în Films and Filming că e vorba de un fel de „Don Quijote român, un țăran care, forțat de evenimente, devine pe rând, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, prizonier la nemți, la ruși și la americani. (…) Anthony Quinn, foarte potrivit pentru asemenea tipuri de roluri, conferă personajului Johann autoritatea robustă ce i-a adus Oscarul pentru Zorba grecul.”

În 1967, Anthony Quinn se afla la vârful carierei şi a popularităţii sale. Cu trei ani înainte îl adusese pe ecrane pe Alexis Zorba, din ”Zorba Grecul”, cel mai memorabil rol al carierei sale. Un an mai târziu avea să fie Leon Alastray în „Tunurile din San Sebastian’ şi după încă un an primarul Bombolini în „Secretul din Santa Vittoria”. Regizorul era Henri Verneuil, de asemenea aflat aproape de vârful carierei sale. Cartea care a inspirat filmul fusese insă publicată cu aproape două decenii mai devreme, în 1949, în acelaşi an în care Orwell a publicat „1984”.  În timp ce „1984” lui Orwell privea în viitor, făcând că romanul să aparţină genului distopiei futuriste politice, romanul lui Gheorghiu se întorcea la trecutul recent şi era derivat in parte din experienţa lui personală din cel de-al doilea război mondial. Există câteva probleme aici, pe care le vor recunoaşte cei familiarizaţi cu biografia scriitorului şi istoria României înainte şi în timpul celui de-al doilea război mondial, dar care vor fi pierdute pentru mulţi spectatori ai filmului.

În loc de concluzie: „Oamenii pot îmblânzi șerpii, leii și toate fiarele. Acum a apărut pe fața pământului o nouă rasă de viețuitoare. Se numesc cetățeni. Trăiesc nu în păduri sau în junglă, ci în birouri; dar sunt mai cruzi decât fiarele sălbatice. În loc de inimi cred că au ceasornice. Și creierul le e un fel de mașină. Au exact poftele fiarelor. Ei au umplut pământul!”

 

MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…

 

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media